Un studiu din Denver, Colorado, aduce noi dovezi empirice privind eficacitatea „Communities That Care” (CTC), un sistem de prevenire la nivelul comunității, în prevenirea violenței în rândul tinerilor. Studiul realizat de Kingston și colaboratorii (2026) aprofundează totodată înțelegerea condițiilor în care abordarea reușește, constatări importante pentru orice comunitate europeană care o ia în considerare. Evaluarea se remarcă prin calitatea sa metodologică și prin perioada lungă de observație.
Studiul în detaliu: design și metode
Designul studiului și zonele
Studiul a examinat două cartiere din Denver afectate de violență, cu rate ridicate ale violenței și dezavantaj socioeconomic:
- Cartierul A: o zonă mai mare, cu aproximativ 11% dintre familii sub pragul sărăciei.
- Cartierul B: o zonă mai mică, cu 19% dintre familii în sărăcie.
La începutul studiului, ambele cartiere aveau rate ale arestărilor de tineri cu mult peste media națională a SUA, un punct de plecare comparabil cu cel al cartierelor defavorizate din marile orașe ale Europei.
O metodologie inovatoare
Cercetătorii au folosit două abordări cvasiexperimentale, la fel de relevante pentru studiile de evaluare europene.
1. Seriile temporale întrerupte (ITS). Această metodă compară tendințele dinainte și de după intervenție în cadrul aceluiași cartier. Ea răspunde la întrebarea: s-a schimbat semnificativ evoluția violenței în rândul tinerilor după începerea implementării sistemului CTC?
Analiza ITS a arătat:
- în cartierul A, nicio schimbare semnificativă a unor tendințe deja scăzute;
- în cartierul B, o inversare semnificativă, de la rate ale arestărilor în creștere la rate în scădere.
2. Diferența în diferențe (DiD) cu controale sintetice. Această metodă construiește o „comunitate de control sintetică” din datele tuturor celorlalte cartiere din Denver care seamănă cu cartierul B în privința caracteristicilor relevante. Ea răspunde unei probleme frecvente în cercetarea din domeniul prevenirii: lipsa unor grupuri de control adecvate. Analiza DiD a confirmat că reducerea din cartierul B a fost semnificativ mai mare decât în zonele comparabile fără sistemul CTC.
Rezultatul principal: arestările tinerilor pentru infracțiuni violente
Indicatorul principal al studiului au fost arestările pentru infracțiuni violente în rândul tinerilor cu vârste între 10 și 24 de ani, incluzând:
- omorul și uciderea din culpă;
- tâlhăria;
- agresiunea gravă;
- violul.
Pentru un cititor european este important de reținut că o „arestare” în sistemul american nu este același eveniment ca în majoritatea sistemelor polițienești europene, unde înregistrarea decisivă este de regulă luarea în evidență a unui suspect, nu o arestare cu privare de libertate. Indicatori europeni comparabili ar fi:
- infracțiunile violente cu suspecți tineri înregistrate de poliție, din statisticile naționale ale criminalității;
- numărul de suspecți pe grupe de vârstă;
- condamnările pronunțate de instanțele pentru minori.
Intervenția: un sistem CTC modificat, axat pe nivelul comunității
Fundamentul teoretic: modelul dezvoltării sociale
, pe care se sprijină studiul, susține că tinerii dezvoltă legături cu adulți și instituții prosociale prin trei elemente:
- oportunități de implicare prosocială;
- abilități pentru a valorifica cu succes aceste oportunități;
- recunoaștere pentru participarea prosocială.
Aceste legături favorizează adoptarea normelor prosociale și reduc comportamentele problematice.
Strategiile implementate
1. Campania media Power of One (PO1). O campanie media condusă de tineri, cu publicitate digitală, evenimente publice și conținut pe rețelele sociale, menită să întărească atașamentul față de .
2. Strategia dezvoltării sociale (SDS). O abordare sistematică prin care cele trei elemente de bază – oportunități, abilități, recunoaștere – sunt integrate în toate activitățile programului.
3. Violence, Injury Protection and Risk Screen (VIPRS). Un instrument de screening pentru medicii pediatri, care permite identificarea timpurie a tinerilor cu risc crescut de violență. Unele sisteme europene de sprijin timpuriu folosesc un screening similar la consultațiile medicale de rutină, legând serviciile de sănătate de serviciile pentru copii și familii.
4. Microgranturi pentru inițiative locale (doar în cartierul A). Granturi mici, în medie de 2.095 de dolari americani, prin care organizațiile locale pot desfășura activități destinate tinerilor.
5. Programul PATHS și învățarea socio-emoțională în întregul cartier (doar în cartierul B). „Promoting Alternative Thinking Strategies”, un program de învățare socio-emoțională, aplicat dincolo de școli, în întregul cartier. Programul PATHS a fost adaptat și evaluat în mai multe țări europene, printre care Croația, Țările de Jos, Elveția și Regatul Unit, cu rezultate care variază în funcție de țară și de implementare; pagina despre registrele de programe bazate pe dovezi arată unde poate fi căutat.
Rezultate centrale: ce înseamnă cifrele
Efectul de mobilizare din cartierul B
Un rezultat central a fost scăderea ratei arestărilor în cartierul B de la 1.086 la 100.000 de tineri în 2016 la 443 în 2017, o reducere de 59% numai în primul an. Acest „efect de mobilizare” sugerează că pregătirea intensivă și mobilizarea comunității pot avea ele însele un efect preventiv.
Efecte pe termen lung și sustenabilitate
Până în 2021, rata din cartierul B scăzuse în continuare, la 276 la 100.000, o reducere totală de 75%. Persistența efectului timp de cinci ani, inclusiv în timpul pandemiei, indică o intervenție durabilă și contrazice critica potrivit căreia succesele prevenirii sunt doar de scurtă durată.
Cartierul A: niciun efect măsurabil, pornind de la un nivel inițial scăzut
Cartierul A nu a prezentat schimbări semnificative, dar pornise de la valori scăzute (în medie 312 la 100.000), ca urmare a unei participări anterioare la sistemul CTC (2011–2016). Stabilitatea acestor rate în timpul pandemiei, când multe orașe americane au înregistrat creșteri ale violenței, poate fi interpretată cu prudență ca menținere a unui nivel scăzut; ea nu este o dovadă robustă de efect. Constatarea de efect a studiului se limitează așadar la cartierul B.
Factori de succes și obstacole: lecții pentru practică
Rezultatele diferite din cele două cartiere oferă informații importante despre condițiile unei preveniri reușite. Diferența centrală dintre cele două zone a constat în dimensiunea lor și în condițiile de implementare care decurgeau din aceasta. Cartierul B, cu aproximativ un sfert din populația cartierului A, a permis o pătrundere mai intensă a măsurilor de prevenire și relații mai personale între actori. Această dimensiune ușor de cuprins s-a dovedit un avantaj decisiv pentru mobilizarea reușită și ancorarea durabilă a sistemului CTC.
Un alt factor critic de succes în cartierul B a fost presiunea de a acționa, creată de evenimentele violente anterioare. Această experiență de criză a dus la un nivel de mobilizare excepțional de ridicat și la o voință comună de schimbare. Combinată cu o structură de conducere clară și cu promotori locali angajați, ea a produs un mediu de implementare concentrat, fără inițiative concurente, ceea ce a permis concentrarea deplină pe sistemul CTC.
Cartierul A, în schimb, s-a confruntat cu provocări structurale care au îngreunat o nouă mobilizare, în ciuda experienței sale anterioare cu sistemul CTC. Simpla dimensiune a zonei a făcut ca implementarea pe întreaga suprafață să fie complexă și consumatoare de resurse. Mai multe inițiative de prevenire concurau pentru atenție și resurse, ceea ce a dus la suprapuneri și la responsabilități neclare. În același timp, schimbările sociale rapide produse de gentrificare au destabilizat rețelele care se formaseră. După ani de participare continuă la programe, o anumită „oboseală a prevenirii” în rândul actorilor-cheie a temperat și ea noul angajament față de sistemul CTC.
Transferul în Europa: ce putem învăța?
Implicații metodologice
Studiul arată că o evaluare metodologic solidă a efectului este posibilă fără grupuri de control randomizate. Controalele sintetice și seriile temporale întrerupte oferă alternative practicabile la designurile controlate randomizate, care la nivelul comunității pot fi realizate doar cu mare efort. Acest lucru contează în Europa, unde lipsa studiilor din contextul care îi interesează pe evaluatori, și nu îndoiala privind modelul, a făcut ca cel mai recent verdict independent asupra sistemului CTC să rămână prudent (a se vedea pagina despre dovezi).
Importanța fazei de mobilizare
Efectul timpuriu din cartierul B arată relevanța unei pregătiri intensive. O comunitate europeană care aplică sistemul CTC ar trebui:
- să planifice cel puțin șase până la douăsprezece luni pentru mobilizare;
- să asigure o participare largă înainte de începerea programelor;
- să înțeleagă mobilizarea însăși ca pe o intervenție.
Adaptarea la condițiile locale
Rezultatele diferite arată că sistemul CTC trebuie adaptat la condițiile locale. Recomandări:
- în orașele mari, concentrarea pe cartiere și zone ușor de cuprins, nu pe întregul oraș;
- alocarea mai multor resurse pentru coordonare în zonele mai mari;
- utilizarea unor modele flexibile de implementare, în funcție de context.
Concluzie: ce înseamnă studiul din Denver pentru prevenirea în Europa
Evaluarea realizată de Kingston și colab. (2026) aduce dovezi empirice privind eficacitatea sistemului CTC în prevenirea violenței în rândul tinerilor, limitate la unul dintre cele două cartiere studiate. Reducerea cu 75% a ratelor violenței în cartierul B în cinci ani este un rezultat încurajator, care subliniază importanța unei preveniri sistematice, bazate pe comunitate; lipsa unui efect în cartierul A arată totodată că succesul depinde de condițiile de implementare. Un singur studiu cvasiexperimental bine conceput, într-un singur cartier, nu tranșează întrebarea mai largă a efectului sistemului CTC asupra violenței, dar adaugă un punct de date în aceeași direcție cu dovezile randomizate, provenit de la un grup de cercetare independent și dintr-un context de dezavantaj real.
Pentru comunitățile europene decurg mai multe constatări:
- Abordările bazate pe știință sunt practicabile și eficace – atunci când sunt adaptate la contextul local.
- Mobilizarea este centrală – procesul contează la fel de mult ca programele.
- Dimensiunea zonei contează – strategiile de implementare trebuie să i se potrivească.
- Sustenabilitatea este posibilă – dar necesită sprijin continuu.
Bibliografie
Kingston, B. E., Arredondo Mattson, S., Little, J. S., Steeger, C. M., Sigel, E. J., Carrillo, U. L., Bechhoefer, D., Argamaso, S., & D’Inverno, A. (2026). Effects of the Communities That Care (CTC) prevention system on youth violence outcomes in two violence-impacted Denver communities. American Journal of Criminal Justice, 51(1), 281–308. https://doi.org/10.1007/s12103-025-09811-0