Rezumat: Reducerea riscurilor pentru sănătatea comportamentală necesită o gamă cuprinzătoare de servicii de prevenire și de tratament, oferite de profesioniști „găzduiți” în diverse silozuri ale furnizorilor de servicii din comunitate. Forțele de ordine constituie un siloz important, care nu a fost asociat îndeaproape cu prevenirea și mai ales cu programele și practicile de prevenire bazate pe dovezi. Totuși, în cadrul comunităților există roluri de prevenire bine definite pe care forțele de ordine le pot îndeplini pentru a sprijini și a consolida programele de prevenire în desfășurare. Aceste roluri, așa cum le conturează știința polițienească, sunt strâns legate de rolul general al forțelor de ordine în comunitățile pe care le servesc polițiștii. În acest articol discutăm aceste roluri și orientări și formulăm recomandări privind formarea și activitatea membrilor forțelor de ordine într-un cadru de prevenire.
Definiții
Pornind de la definițiile „activității forțelor de ordine” și ale „prevenirii”, precum și de la științele care stau la baza acestor domenii, putem identifica acele concepte comune care sunt importante pentru explorarea domeniilor de practică în care profesioniștii din cele două domenii au ocazia să lucreze împreună pentru un obiectiv comun.
Există numeroase definiții ale activității forțelor de ordine. Vom folosi una elaborată de Bureau of Justice, potrivit căreia activitatea forțelor de ordine (engl. law enforcement) este: „The generic name for the activities of the agencies responsible for maintaining public order and enforcing the law, particularly the activities of prevention, detection, and investigation of crime and the apprehension of criminals.” (denumirea generică a activităților instituțiilor responsabile cu menținerea ordinii publice și aplicarea legii, în special a activităților de prevenire, descoperire și cercetare a infracțiunilor și de prindere a infractorilor).1 Și prevenirea are numeroase definiții. Cea pe care o folosim în acest articol se sprijină pe epidemiologie, care constituie fundamentul metodologic al sănătății publice. Prevenirea cuprinde acțiunile întreprinse pentru a elimina sau a reduce bolile și dizabilitățile înainte ca acestea să se manifeste.
Atât activitatea forțelor de ordine, cât și practicile de prevenire se sprijină pe știință. Știința polițienească urmărește prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor, în vederea prinderii și reținerii persoanelor, grupurilor și organizațiilor suspectate de încălcarea legii. Știința polițienească este multidisciplinară și cuprinde: criminologia, criminalistica, psihiatria, psihologia, științele juridice, poliția comunitară, justiția penală, administrația penitenciară și penologia.2
Din perspectiva științei prevenirii, prevenirea se ocupă de determinanții comportamentelor care protejează sau amenință sănătatea socială, emoțională și fizică a indivizilor, familiilor și comunităților, precizând procesele prin care acționează acești determinanți și stabilind strategii eficace pentru reducerea riscului și promovarea sănătății fizice, mintale și sociale. Știința prevenirii este, de asemenea, multidisciplinară și cuprinde: sănătatea publică, sociologia, psihologia și psihologia socială, comportamentele de sănătate, medicina, biostatistica și neuroștiințele.3
Ambele domenii au adoptat aplicarea unor standarde metodologice riguroase pentru a se asigura că practicile pe care le recomandă sunt „bazate pe dovezi”4, adică atât eficace, cât și benefice. În prevenire, și mai ales în prevenirea consumului de substanțe, s-a trecut de la termenul „bazat pe cercetare”5 la „bazat pe dovezi”, în publicațiile lui Pentz din 2003 și ale lui Rohrbach și colab. din 2005,6 precum și prin crearea în 2007 a National Registry of Evidence-Based Programs and Practices (NREPP) de către Substance Abuse and Mental Health Services Administration (SAMHSA). Conceptul de prevenire „bazată pe dovezi” a fost consolidat pe plan internațional prin publicarea în 2013 a International Standards for Drug Use Prevention ale Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate. Conceptul de „activitate polițienească bazată pe dovezi” (engl. evidence-based policing) a fost introdus de Lawrence W. Sherman în 1998.7 Există în prezent o organizație, American Society for Evidence-Based Policing, dedicată sprijinirii cercetării și evaluării strategiilor menite să prevină comportamentele ilegale și transpunerii rezultatelor acestor studii în formate accesibile membrilor forțelor de ordine.
Știința polițienească ajută la abordarea unor întrebări precum:
- Ce tipuri de infracțiuni sunt comise?
- Cum s-a schimbat în timp volumul infracționalității într-o anumită zonă?
- Ce știm despre persoanele care comit aceste infracțiuni?
- Unde sunt comise infracțiunile?
- Cum afectează infracțiunile comunitatea? și
- Care este cea mai bună strategie pentru prevenirea anumitor infracțiuni și/sau pentru reacția la ele în această jurisdicție?
Știința prevenirii oferă cunoștințe despre teme precum:
- Cine este afectat de un anumit comportament de interes și care sunt caracteristicile populației afectate (de ex., sexul, vârsta, rasa/etnia și localizarea geografică)?
- Cine este vulnerabil și ce îl face vulnerabil?
- Care sunt consecințele acestui comportament în timp? și
- Cum putem interveni eficace la nivelul indivizilor sau al mediului lor fizic sau social pentru a reduce riscul de inițiere sau de continuare a acestui comportament?
Figura 1 de mai jos arată că activitatea forțelor de ordine și prevenirea sunt legate între ele, în măsura în care au un interes comun pentru menținerea și promovarea siguranței publice și pentru reducerea amenințărilor comportamentale la adresa sănătății.
Vulnerabilitatea față de comportamentele riscante
Analizele studiilor longitudinale care au urmărit copii și adolescenți până la vârsta adultă tânără8 au furnizat dovezi privind procesele și determinanții care cresc vulnerabilitatea copiilor și adolescenților față de consumul de substanțe și alte comportamente negative. Aceste procese implică interacțiunea dintre indivizi și mediul lor imediat (micro) și cel societal (macro) (a se vedea figura 2).9
Prin urmare, forțele de ordine ar avea de câștigat din implicarea în programele de prevenire, în special în acele eforturi care se concentrează pe copii și adolescenți. În timp ce profesioniștii din prevenire implementează programe de prevenire bazate pe dovezi, concepute pentru a-i ajuta pe agenții de socializare, precum părinții și profesorii, să-și îmbunătățească interacțiunea cu tinerii de care răspund, profesioniștii din forțele de ordine s-ar putea concentra pe aplicarea unor politici bazate pe dovezi, cum ar fi reducerea disponibilității și accesibilității substanțelor psihoactive, pe sprijinirea creării unor cartiere și comunități sigure și favorabile și pe consolidarea normelor comunitare împotriva implicării în comportamente riscante. Această colaborare nu este o idee nouă. Shepherd și Sumner, van Dijk și colab. și Krupanski și colab. au propus concepte similare privind intersecția dintre activitatea forțelor de ordine și sănătatea publică.10
Puncte de intersecție
Înțelegerea proceselor și interacțiunilor care cresc vulnerabilitatea față de implicarea în comportamente dăunătoare sugerează punctele în care strategiile preventive pot interveni pentru a modifica traiectoriile negative și pentru a susține și consolida traiectoriile pozitive (a se vedea figura 3).11
Principalele puncte de intervenție preventivă care influențează mediile de nivel micro includ programele bazate pe dovezi privind abilitățile parentale și gestionarea vieții de familie. Școlile constituie un alt punct central al eforturilor de prevenire, mai ales în ceea ce privește formarea personalului pentru a schimba mediul social al școlii. De exemplu, programul Good Behavior Game îi pregătește pe învățătorii din primele clase primare să-i introducă pe copii în rolul de elevi, iar programul Positive Behavioral Interventions and Supports consolidează legătura pozitivă cu școala pe tot parcursul experienței școlare. În plus, curriculumuri de prevenire precum Life Skills Training și Positive Action îi ajută pe elevi să dezvolte abilitățile necesare pentru a lua decizii judicioase, care susțin comportamentele sănătoase.
Rolul de prevenire al polițiștilor în școli a primit multă atenție în ultimele trei decenii, stimulată de evaluările programelor derulate de D.A.R.E. America.12 Aceste evaluări, precum și atitudinile tot mai negative față de forțele de ordine în întreaga Americă,13 au sporit dificultățile legate de atragerea și implicarea forțelor de ordine în eforturile de prevenire din mediul școlar. Mai mult, în timp ce profesioniștii din prevenire adoptă o abordare proactivă a problemelor de comportament, profesioniștii din forțele de ordine au avut tendința de a fi mai degrabă reactivi.14 Această abordare nu se potrivește bine nici cu conceptul de prevenire, nici, în cazul intervențiilor comportamentale precum cele menționate mai sus, cu recunoașterea importanței implicării elevilor și a aplicării unor strategii didactice adecvate pentru a îmbogăți experiența de învățare (de ex., implicarea elevilor de gimnaziu în jocuri de rol și a părinților în exersarea abilităților parentale pozitive).
Există mai multe puncte în care membrii forțelor de ordine ar putea sprijini activitatea specialiștilor în prevenire în școli, la locul de muncă, în comunitate și în sistemul de justiție pentru minori. În școli și la locul de muncă, forțele de ordine pot face parte dintr-o echipă de conducere în domeniul prevenirii, care elaborează politicile privind reacția instituției la consumul de substanțe, inclusiv la consumul problematic, indiferent dacă consumul are loc în incintă sau se manifestă prin comportamente care afectează negativ performanța școlară sau profesională. Această echipă ar putea revizui politicile existente privind abaterile cauzate de consumul de substanțe și reacția instituției la o abatere. Cercetările au arătat valoarea existenței unei astfel de echipe, care ar trebui să includă membri diverși ai personalului și alte părți interesate importante. Echipa ar asigura conformitatea politicilor cu cele mai bune practici cunoscute, faptul că întreaga comunitate școlară sau profesională le cunoaște și existența unor abordări de sprijin, nepunitive, pentru tratarea abaterilor și reducerea comportamentelor legate de consumul de substanțe. Prezența unor programe de prevenire bazate pe dovezi în școli, precum LifeSkills Training15 sau Positive Action,16 ori la locul de muncă, precum Team Awareness,17 a produs rezultate pozitive în fiecare dintre aceste medii.
Un alt punct-cheie de intervenție pentru forțele de ordine este limitarea accesibilității și disponibilității substanțelor psihoactive precum tutunul, alcoolul și canabisul, prin aplicarea reglementărilor privind vânzarea către minori: în cadrul unor operațiuni de control, adulți cu aspect tânăr încearcă să cumpere aceste substanțe, iar vânzătorii care nu cer actul de identitate sunt sancționați. În plus, pot fi aplicate amenzi sau riscul retragerii autorizației de funcționare atunci când personalul localurilor cu consum pe loc vinde alcool clienților aflați în stare de ebrietate, iar persoanele pot fi amendate pentru fumatul în zonele în care acesta este interzis. Alte măsuri de control eficace sunt controalele rutiere ale alcoolemiei. Efectele acestor măsuri de control pot fi amplificate atunci când sunt însoțite de utilizarea mass-mediei pentru a crește vizibilitatea acestor activități. Un ansamblu de politici de reglementare bazate pe dovezi, cu multiple fațete și de natură cuprinzătoare, poate avea un impact mai mare asupra consumului de substanțe și a problemelor asociate decât oricare dintre ele luată izolat, mai ales atunci când politicile sunt aplicate cu consecvență.18
Recomandări pentru sprijinirea colaborării dintre profesioniștii din prevenire și cei din forțele de ordine
Există trei domenii-cheie prin care poate fi inițiată o colaborare între profesioniștii din prevenire și cei din forțele de ordine:
- Formarea
- Coalițiile comunitare de prevenire
- Parteneriatele de prevenire
Formarea
Știința prevenirii este un domeniu relativ nou, care primește recunoaștere după decenii de cercetare în care au fost aplicate teorii ale dezvoltării umane și ale comportamentelor de sănătate pentru a înțelege determinanții și etiologia comportamentelor de risc. Teoriile dezvoltării umane ajută la explicarea dezvoltării normale și disfuncționale în legătură cu comportamentele problematice, precum consumul de substanțe.19 Teoriile comportamentelor de sănătate au examinat principalii determinanți ai comportamentelor care afectează sănătatea, cu un accent deosebit pe comportamentele pe care intervențiile preventive eficace le pot modifica.20 Aceste teorii au fost dezvoltate prin studii care au observat și testat un număr mare de copii, adolescenți și adulți. În plus, odată cu perfecționarea imagisticii cerebrale, a devenit posibilă monitorizarea dezvoltării creierului de-a lungul vieții. Prin imagistica cerebrală am aflat că creierul adolescenților nu se maturizează complet decât în primii ani după vârsta de 20 de ani, ceea ce poate contribui la explicarea deciziilor lor riscante privind comportamente precum consumul de substanțe.
În plus, teoria cognitivă a influențat educația și înțelegerea modului în care oamenii învață de-a lungul vieții. Lucrările timpurii ale lui Jean Piaget din anii 1920 influențează și astăzi înțelegerea proceselor cognitive.21 Observațiile lui Piaget din studiul copiilor sugerează că aceștia își construiesc cunoașterea observând lumea din jur și manipulând obiectele din mediul lor. Învață mult singuri prin aceste observații și „experimente”, iar motivația lor de a învăța este intrinsecă. Teoriile cognitive despre felul în care învață copiii sunt importante și pentru conceperea și dezvoltarea intervențiilor și politicilor de prevenire bazate pe dovezi.
Alți psihologi din domeniul educației și al psihologiei cognitive au contribuit substanțial la înțelegerea modului în care învață ființele umane și a modului în care aceste cunoștințe pot fi aplicate în predare. Benjamin Bloom,22 de exemplu, a identificat și descris o ordonare ierarhică a proceselor cognitive. Taxonomia sa cuprinde trei domenii majore: cognitiv, afectiv și psihomotor. Învățarea la nivelul cel mai înalt al fiecărui domeniu depinde de dobândirea prealabilă a cunoștințelor și abilităților de la nivelurile inferioare, astfel încât fiecare domeniu se construiește pe ceea ce se află sub el. De exemplu, aceasta înseamnă că înțelegerea presupune capacitatea de a reține informațiile. Iar odată cu înțelegerea vine capacitatea de a aplica aceste informații în situația potrivită și apoi de a le analiza și evalua efectele. O astfel de evaluare oferă apoi posibilitatea de a aplica informațiile într-o altă situație.
Sarcina oricărei intervenții de prevenire este să pună o fundație din elemente simple de cunoștințe și abilități, să construiască în timp pe această fundație elemente din ce în ce mai complexe și apoi să aplice cele învățate în situații noi. Învățarea eficace implică așadar un proces cognitiv sau mental care cuprinde nu doar dobândirea de cunoștințe, ci și înțelegerea, gândirea critică, conștientizarea, evoluția atitudinilor, emoțiilor și sentimentelor, precum și capacitatea de a mânui fizic unelte și instrumente. Mai mult, acest proces trebuie să reflecte stadiul de dezvoltare al individului de-a lungul vieții și să fie adaptat acestuia.
Un alt teoretician important este Jerome Bruner, a cărui activitate s-a desfășurat în anii 1960. Teoria sa despre învățare are implicații directe pentru practica predării. În primul rând, instruirea trebuie adaptată nivelului de dezvoltare și de educație al celor care învață. În al doilea rând, materia trebuie reluată des, folosind contexte și strategii variate, pentru a le oferi celor care învață o înțelegere mai profundă și o reținere mai durabilă. În al treilea rând, materia ar trebui prezentată într-o succesiune structurată, care să le dea celor care învață posibilitatea de a dobândi și de a construi cunoștințe și de a transforma și transfera sau aplica materia nouă. Prin urmare, este important ca cei care învață să fie încurajați să-și folosească experiențele anterioare pentru a înțelege materia nouă și pentru a o putea transpune. În acest proces, cei care învață trebuie încurajați să vadă asemănările și deosebirile dintre cunoștințele noi și cele deja dobândite. Bruner a afirmat, de asemenea, că feedbackul ar trebui să ia forma cunoașterii sau a informației, motivate doar în parte prin note și competiție; satisfacția este intrinsecă și provine din procesul de învățare însuși. Procesul de alternare între informațiile noi și cele vechi și de construire a unei baze de cunoștințe din ce în ce mai complexe se numește învățare în spirală.23
Aceste teorii ne arată cum învață oamenii, adică ne descriu procesul de învățare. La fel de importantă este înțelegerea determinanților sau factorilor care influențează învățarea și a motivelor pentru care cineva este motivat să învețe. Motivația este, de asemenea, esențială pentru procesul de învățare, fie că vine din interior, intrinsec, fie că este stimulată de influențe externe, extrinseci.24
Toate aceste teorii sunt importante, deoarece ne ajută să înțelegem ce tipuri de intervenții sunt potrivite pentru fiecare perioadă de dezvoltare, de la prima copilărie până la vârsta mijlocie și bătrânețe, și să sugerăm când și cum să intervenim pentru a promova o dezvoltare pozitivă și sănătoasă. Tocmai aceste cunoștințe stau la baza dezvoltării acelor intervenții de prevenire despre care cercetări riguroase au arătat că au rezultate pozitive pe termen lung.25
Mai mult, elaborarea și aplicarea politicilor care vizează comportamente riscante precum consumul de substanțe au, de asemenea, un fundament teoretic, legat în principal de controlul social.26 Controlul social se exprimă prin aplicarea unor politici care abordează și reglementează comportamentul riscant, arătând clar că acesta nu este normativ într-o anumită comunitate și, prin urmare, nu este acceptabil. Amenzile și alte măsuri luate ca reacție la încălcarea acestor politici întăresc acest principiu.
De ce este importantă această discuție? Complexitatea conceperii programelor de prevenire bazate pe teorie impune înțelegerea fundamentului intervenției, atât în cazul programelor manualizate, cât și al politicilor, astfel încât intervenția să fie implementată sau aplicată așa cum a fost concepută. O astfel de înțelegere necesită formare atât în privința cunoștințelor despre construcția și modelul logic al abordării preventive, cât și în privința abilităților de a o implementa și aplica așa cum a fost concepută. Toți furnizorii de servicii care oferă programe de prevenire trebuie să înțeleagă cum este aplicată știința prevenirii în intervențiile bazate pe dovezi pentru a obține rezultate pozitive solide și, prin urmare, de ce fidelitatea implementării este crucială. Așadar, dacă profesioniștii din prevenire și cei din forțele de ordine urmează să-și unească forțele în echipe de prevenire, ar trebui să fie formați împreună în bazele științei prevenirii și ale aplicării acesteia la implementarea intervențiilor și politicilor bazate pe dovezi.
Coalițiile comunitare de prevenire
Un cadru în care profesioniștii din prevenire și cei din forțele de ordine pot colabora pentru a aborda consumul de substanțe îl reprezintă coalițiile comunitare de prevenire. Implicarea comunității în rezolvarea problemelor de sănătate publică datează poate încă de pe vremea Ciumei Negre. Integrarea diverselor componente ale comunității constituie de foarte multă vreme fundamentul sănătății publice, mai ales odată cu recunoașterea faptului că schimbarea comportamentelor individuale nu era suficientă pentru a răspunde nevoilor de sănătate ale întregii comunități. În întreaga lume s-au făcut numeroase eforturi pentru a implica într-un fel sau altul comunitatea în abordarea propriilor nevoi de sănătate.
Exemple recente ale acestor eforturi în SUA sunt Stanford Three Community Study, realizat de Universitatea Stanford între 1979 și 1990,27 și Midwestern Prevention Project, realizat de University of Southern California în anii 1980.28
Stanford Three Community Study a folosit o campanie educațională la nivelul întregii comunități pentru a aborda bolile cardiovasculare prin schimbarea obiceiurilor alimentare și reducerea fumatului în rândul populației generale. Midwestern Prevention Project a abordat consumul de substanțe în Kansas City, Missouri, folosind programe în mass-media, un program educațional în școli, programe de educație pentru părinți, organizații comunitare care includeau lideri din mediul de afaceri și componente de politică de sănătate, introduse succesiv pe parcursul unei perioade de 6 ani. Aceste studii au arătat cum intervențiile multiple într-o zonă geografică delimitată pot avea un impact asupra comportamentelor legate de sănătate.
Pornind de la această istorie, la sfârșitul anilor 1990, Center for Substance Abuse Prevention a finanțat un număr mare de parteneriate comunitare, iar Robert Wood Johnson Foundation a sprijinit Fighting Back Community Coalitions. Două abordări de tip coaliție comunitară bazate pe dovezi, sprijinite de National Institute on Drug Abuse, sunt „Communities That Care”29 și PROSPER (PROmoting School-community-university Partnerships to Enhance Resilience).30 În prezent există probabil mii de coaliții comunitare de prevenire în întreaga țară.31 Totuși, nu toate sunt bazate pe dovezi, iar valoarea și eficacitatea lor au fost puse sub semnul întrebării.32 Finanțarea acestor coaliții provine din diverse surse locale, statale și federale. Coalițiile constituie oportunități pentru o colaborare strânsă între profesioniștii din prevenire și cei din forțele de ordine.33
Parteneriatele de prevenire
De mare importanță este crearea de parteneriate pentru a oferi programe de prevenire bazate pe dovezi care să răspundă nevoilor comunității.34 Indiferent dacă sunt sau nu formalizate ca o coaliție comunitară, aceste grupuri trebuie să aibă acces la date privind amploarea problemei în comunitate, pe cine afectează și unde se află persoanele afectate. Aceste informații includ nu doar episoadele de la camera de gardă sau decesele în care este implicat consumul de substanțe psihoactive (de ex., supradozele de droguri, tentativele de suicid), ci și date descriptive privind internările pentru tratamentul consumului de substanțe, încălcările regulamentelor școlare și ale normelor legale legate de consumul de substanțe, precum și arestările legate de consumul de substanțe și analizele substanțelor confiscate. Forțele de ordine au un rol-cheie în identificarea zonelor problematice din comunitate și în elaborarea unor „tablouri de bord” care arată dintr-o privire ce probleme are comunitatea și cum se compară acestea, ca amploare și gravitate, cu cele ale comunităților similare și învecinate.
Așa cum am menționat mai sus, implicarea membrilor forțelor de ordine și a profesioniștilor din prevenire în implementarea directă a oricărei intervenții de prevenire bazate pe dovezi necesită înțelegerea structurii de bază a intervenției, inclusiv a modelului logic pe care se sprijină aceasta. În plus, deoarece programele bazate pe dovezi sunt structurate pentru a fi aplicate unei anumite grupe de vârstă, formarea în strategii didactice adecvate vârstei este la fel de importantă ca înțelegerea deplină a conținutului programului. Aceste precizări se aplică atât educatorilor care nu sunt formați în știința prevenirii, cât și membrilor forțelor de ordine.
Pașii următori
Ce poate aduce împreună comunitatea profesională a prevenirii și pe cea a forțelor de ordine într-un parteneriat productiv și bazat pe respect reciproc, care să urmărească obiectivul comun de prevenire a consumului de substanțe și a comportamentelor riscante asociate? Ce poate dărâma zidurile silozurilor de finanțare și conceptuale în care funcționează fiecare dintre ele? Având în vedere paradigmele foarte diferite care încadrează abordarea prevenirii în fiecare profesie, sarcina va fi probabil dificilă. Totuși, așa cum am arătat mai sus,35 alți autori au remarcat nu doar suprapunerea obiectivelor la nivelul comunității, ci și dovezi ale oportunităților și succesului unor astfel de colaborări.36 Sugestiile noastre privind modul de a avansa într-o întreprindere comună cuprind pașii următori. Considerăm că impulsul pentru o inițiativă de această natură trebuie să vină de la cel mai înalt nivel. Propunem ca Office of Drug Control Policy și Departamentul de Justiție al Statelor Unite să-și folosească puterea de convingere pentru a reuni un grup de experți recunoscuți la nivel național din domeniile științei polițienești și prevenirii, care au un interes și o preocupare comune. Scopul ar trebui să fie elaborarea unei cărți albe care să exploreze și să propună strategii prin care strategiile și abordările de prevenire să poată fi împletite dincolo de orientările profesionale. Documentul ar trebui, de asemenea, să identifice principalele bariere în calea colaborării și modul în care acestea pot fi depășite sau cel puțin atenuate. El ar trebui să recomande și domeniile specifice în care profesioniștii din prevenire și cei din forțele de ordine ar trebui să beneficieze de formare încrucișată, dacă urmează să înțeleagă principiile directoare și mediile operaționale ale celorlalți. Cartea albă ar trebui să formuleze și recomandări specifice privind resursele de finanțare existente care pot fi mobilizate pentru a sprijini constituirea unor echipe interdisciplinare, cu accent pe articularea implementării comune a unor strategii-cheie de prevenire de interes comun la nivelul comunității. Documentul ar trebui să sugereze și surse noi de finanțare – de ex., de la guvernul federal sau de la fundații interesate – care ar putea fi necesare pentru a sprijini această inițiativă. Următorul pas logic ar fi o conferință pe bază de invitație, de anvergură națională, concepută pentru a prezenta sistematic conceptele și sugestiile cărții albe unui public reunit de responsabili din prevenire și din forțele de ordine. Ar urma apoi revizuirea documentului.
Această inițiativă s-ar putea împotmoli cu ușurință la încheierea acestui proces, în lipsa unor îndrumări suplimentare și a sprijinului financiar. Propunem selectarea atentă a mai multor locații-pilot – eventual printr-un proces competitiv de acordare a granturilor – ca laborator în care să fie puse în practică recomandările cărții albe. Esențială pentru succesul acestor locații-pilot ar fi disponibilitatea lor de a se consulta îndeaproape și în mod continuu cu experți atât din domeniul științei polițienești, cât și din cel al științei prevenirii. Locațiile-pilot, care ar servi drept incubatoare pentru dezvoltarea și implementarea unor strategii de prevenire împletite, ar trebui apoi urmărite atent timp de cel puțin trei ani și descrise în studii de caz individuale. Constatările acestor studii de caz ar putea fi apoi reunite într-un document de orientare care să sprijine dezvoltarea acestui domeniu de practică aflat la început.
Discuție
Două probleme majore nu au fost abordate direct în acest articol, deoarece ele însele ar necesita o atenție considerabilă. Una dintre ele este „războiul împotriva drogurilor” și implicațiile sale privind neîncrederea față de forțele de ordine în cadrul comunităților. Deși pertinente, „războiul împotriva drogurilor” și neîncrederea din multe comunități au dus la adoptarea a numeroase legi represive împotriva criminalității, mai ales atunci când sunt implicate substanțe. Astfel de legi ar putea compromite, în mod firesc, aplicabilitatea și eficacitatea politicilor propuse. Totuși, odată cu legalizarea marijuanei și cu o atenție reînnoită acordată dezincriminării, oportunitățile de a consolida rolul pozitiv al forțelor de ordine în abordarea problemelor comunității prin prevenire, mai ales în colaborare cu organizațiile comunitare de prevenire, de sănătate și de servicii sociale, ar trebui să contribuie la refacerea încrederii în forțele de ordine.
O altă problemă este concentrarea pe Statele Unite. Am ales în mod deliberat Statele Unite ca exemplu al modului în care forțele de ordine pot fi integrate într-un cadru de prevenire, deoarece acesta ne este cel mai familiar. Totuși, acest rol nu se limitează la o singură țară, ci poate fi integrat în activitatea polițienească din întreaga lume. În recunoașterea acestui concept, Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) a elaborat Guidelines for the Role of Law Enforcement Officers in the Classroom (Ghid privind rolul ofițerilor forțelor de ordine în clasă), dezvoltat în cadrul unui simpozion pe această temă, organizat sub egida ONU la Viena. Premisa ghidului este: „… to improve the effectiveness of pre-existing and ongoing work of Law Enforcement Officers (LEO) involved in substance use prevention in schools. Its intentions are to incite LEO to re-assess their mode of operation and align their work with what the science of prevention suggests doing in such settings.” (… de a îmbunătăți eficacitatea activității existente și în desfășurare a ofițerilor forțelor de ordine [LEO] implicați în prevenirea consumului de substanțe în școli. Intenția sa este de a-i determina pe aceștia să-și reevalueze modul de lucru și să-și alinieze activitatea la ceea ce știința prevenirii recomandă în astfel de medii.)37 Ghidul reprezintă un efort de a oferi forțelor de ordine din întreaga lume orientări privind cel mai bun mod de a sprijini eforturile de prevenire bazate pe dovezi din școlile lor. Acesta face parte din efortul UNODC de a contribui „… to global peace and security, sustainable development and human rights by helping to make the world safer from drugs, crime, corruption and terrorism” (… la pacea și securitatea globală, la dezvoltarea durabilă și la drepturile omului, contribuind la o lume mai sigură în fața drogurilor, criminalității, corupției și terorismului).38 Acest ghid începe să pună bazele unui efort internațional de împletire a obiectivelor și activităților domeniului forțelor de ordine și ale celui al prevenirii.
Despre autori
Zili Sloboda, Sc.D., președinte, Applied Prevention Science International.
Christopher Ringwalt, Dr.P.H., cercetător principal, Pacific Institute for Research and Evaluation.
Bibliografie
Geoffrey T. Fong, Lorraine V. Craig, Roman Guignard, Gera E. Nagelhout, Megan K. Tait, Pete Driezen, et al. “Evaluation of the Smoking Ban in Public Places in France One Year and Five Years after its Implementation: Findings from the ITC France Survey.” Bulletin Épidémiologique Hebdomadaire (Paris), 20(21), 217-223 (2013). PMID: 24803715; PMCID: PMC4009376.
Ashleigh K. Morse, Mina Askovic, Jayden Sercombe, Kate Dean, Alana Fisher, Christina Marel, et al. “A Systematic Review of the Efficacy, Effectiveness and Cost-Effectiveness of Workplace-Based Interventions for the Prevention and Treatment of Problematic Substance Use.” Frontiers of Public Health, 10:1051119 (2022). doi: 10.3389/fpubh.2022.1051119. PMID: 36419993; PMCID: PMC9676969.
Simon Perry, Badi Hasisi & David Weisburd. “The Contribution of the ‘Super Evidence Cop’: Key Role of Police Leaders in Advancing Evidence-Based Policing.” In: Verma, A., Das, D.K. (eds) Police Leaders as Thinkers. Springer, Cham. (2023). https://doi.org/10.1007/978-3-031-19700-0_6.
Elisa M. Trucco, Nilofar Fallah-Sohy, Julie V. Cristello & Sarah A. Hartmann. “The Role of Socialization Contexts on Adolescent Substance Use Across Racial and Ethnic Groups.” Current Addiction Reports, 10(3), 412-421 (2023). doi: 10.1007/s40429-023-00496-1. Epub 2023 May 23. PMID: 37691834; PMCID: PMC10491413.
Vincent B. Hasselt, V., Gary Killam, Kari M. Schlessinger, Tina M. DiCicco, William F. Anzalone Jr., et al. “The Adolescent Drug Abuse Prevention and Treatment (ADAPT) Program: A Mental Health-Law Enforcement Collaboration.” Journal of Child & Adolescent Substance Abuse, 15:2, 87-104 (2006). DOI: 10.1300/J029v15n02_05.
Note
Bureau of Justice, site web (https://bjs.ojp.gov/glossary?page=5#glossary-terms-block-1-whw1p81svq11v0je, accesat la 2 februarie 2024.↩︎
De exemplu, David Weisburd & Peter Neyroud. Police Science: Toward a New Paradigm (2011). Harvard Kennedy School Program in Criminal Justice Policy and Management.↩︎
Society for Prevention Research. (2011). Standards of Knowledge. https://preventionresearch.org/advocacy/#SofK.↩︎
În activitatea polițienească: … „a decision-making process which integrates the best available evidence, professional judgement, and community values, preferences and circumstances”, Stephan Klose. “Redefining Evidence-Based Policing.” Policing: A Journal of Policy and Practice, 18, 1–7 (2024). https://doi.org/10.1093/police/paad095; p. 1; în prevenire: … „prevention programs, strategies, and policies that have been rigorously tested under research conditions and found to be effective in changing adolescent drug use behavior and attitudes”, Mary Ann Pentz. “Evidence-Based Prevention: Characteristics, Impact, and Future Direction.” Journal of Psychoactive Drugs, 35 Suppl 1, 143-152 (2003). doi: 10.1080/02791072.2003.10400509. PMID: 12825757.↩︎
De exemplu, Zili Sloboda & Susan B. David. “Commentary on the Culture of Prevention.” Prevention Science, 22, 84–90 (2021). https://doi.org/10.1007/s11121-020-01158-8.↩︎
LuAnne Rohrbach, Christopher L. Ringwalt, Susan T. Ennett & Amy A. Vincus. “Factors Associated with Adoption of Evidence-Based Substance Use Prevention Curricula in US School Districts.” Health Education Research, 20(5), 514-526 (2005). doi: 10.1093/her/cyh008. Epub 2005 Feb 1. PMID: 15687101.↩︎
Sherman, L.W. (1998). Evidence-Based Policing. https://www.policinginstitute.org/wp-content/uploads/2015/06/Sherman-1998-Evidence-Based-Policing.pdf.↩︎
De exemplu, Judith S. Brook, Irving F. Lukoff, & Martin Whiteman. “Initiation into Adolescent Marijuana Use.” The Journal of Genetic Psychology, 137(1st Half), 133-142 (1980). doi: 10.1080/00221325.1980.10532808. PMID: 6968818; Kazuo Yamaguchi & Denise B. Kandel. “Patterns of Drug Use from Adolescence to Young Adulthood: II. Sequences of Progression.” American Journal of Public Health, 74(7), 668-672 (1984). doi: 10.2105/ajph.74.7.668. PMID: 6742252; PMCID: PMC1651663; Kristine Marceau. “The Role of Parenting in Developmental Trajectories of Risk for Adolescent Substance Use: A Bioecological Systems Cascade Model.” Frontiers of Psychology, 20, 14:1277419 (2023). doi: 10.3389/fpsyg.2023.1277419. PMID: 38054168; PMCID: PMC10694242; Katie A. Weatherson, Meghan O’Neill, Erica Y. Lau, Wei Qian, Scott T. Leatherdale & Guy E. J. Faulkner. “The Protective Effects of School Connectedness on Substance Use and Physical Activity.” Journal of Adolescent Health, 63(6), 724-731 (2018). doi: 10.1016/j.jadohealth.2018.07.002. Epub 2018 Sep 28. PMID: 30269908.↩︎
Diana H. Fishbein & Zili Sloboda. “A national strategy for preventing substance and opioid use disorders through evidence-based prevention programming that fosters healthy outcomes in our youth.” Clinical Child & Family Psychology Reviews. 26:1–16 (2023).↩︎
Shepherd, J.P. & Sumner, S.A. (2017). ‘Policing and Public Health-Strategies for Collaboration.’ Journal of the American Medical Association, 317(15), 1525-1526. doi: 10.1001/jama.2017.1854. PMID: 28358946; PMCID: PMC5814117; Auke J. van Dijk, Victoria Herrington, Nick Crofts, Robert Breunig, Scott Burris, Helen Sullivan, et al. “Law Enforcement and Public Health: Recognition and Enhancement of Joined-Up Solutions.” Lancet, 393(10168), 287-294 (2019). doi: 10.1016/S0140-6736(18)32839-3. PMID: 30663598; Marc Krupanski, Melissa Jardine, Brendan Cox, Tim France, Bill Stronach & Nick Crofts. “Envisioning the Future: Police and Public Health Joining Forces.” Journal of Community Safety and Well-Being, 5(4), 136–137 (2020).↩︎
Diana H. Fishbein & Zili Sloboda. “A national strategy for preventing substance and opioid use disorders through evidence-based prevention programming that fosters healthy outcomes in our youth.” Clinical Child & Family Psychology Reviews. 26:1–16 (2023).↩︎
De exemplu, Richard R. Clayton, Anne M. Cattarello & Brian M. Johnstone, B.M. “The Effectiveness of Drug Abuse Resistance Education (project DARE): 5-Year Follow-Up Results.” Prevention Medicine, 25(3), 307-318 (1996). doi: 10.1006/pmed.1996.0061. PMID: 8781009; Juliana Y. Valente & Zila Sanchez. “Short-term Secondary Effects of a School-Based Drug Prevention Program: Cluster-Randomized Controlled Trial of the Brazilian Version of DARE’s Keepin’ it REAL.” Prevention Science, 23(1), 10-23 (2022). doi: 10.1007/s11121-021-01277-w. Epub 2021 Jul 5. PMID: 34226985.↩︎
De exemplu, Michelle A. Bolger, Daniel J. Lytle & P. Colin Bolger. (2021). “What Matters in Citizen Satisfaction with Police: A Meta-Analysis.” Journal of Criminal Justice, 72, 101760 (2021); Adam D. Fine, Sachiko Donley, Caitlin Cavanagh, & Elizabeth Cauffman. “Youth Perceptions of Law Enforcement and Worry About Crime from 1976 to 2016.” Criminal Justice and Behavior, 47(5), 564-581 (2020). https://doi.org/10.1177/0093854820903752.↩︎
De exemplu, National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine. “Proactive Policing: Effects on Crime and Communities”. Washington, DC: The National Academies Press (2018) https://doi.org/10.17226/24928; Scott A. Waldman & Andre Terzic. “Health Care Evolves from Reactive to Proactive.” Clinical Pharmacologic Therapies, 105(1), 10-13 (2019). doi: 10.1002/cpt.1295. PMID: 30597564; PMCID: PMC6314203.↩︎
Kenneth W. Griffin, Gilbert J. Botvin, Lawrence M. Scheier & Christopher Williams. ‘Long-term Behavioral Effects of a School-Based Prevention Program on Illicit Drug Use among Young Adults.’ Journal of Public Health Research, 12(1), 22799036221146914. (2023). doi: 10.1177/22799036221146914. PMID: 36654812; PMCID: PMC9841862.↩︎
Niloofar Bavarian , Kendra M Lewis, Stefanie Holloway, Luwissa Wong, Naida Silverthorn, David L DuBois, et al. “Mechanisms of Influence on Youth Substance Use for a Social-Emotional and Character Development Program: A Theory-Based Approach.” Substance Use and Misuse, 57, no. 12 (2022):1854-1863. doi: 10.1080/10826084.2022.2120359. Epub 2022 Sep 11. PMID: 36093809.↩︎
Joel B. Bennett, Camille R. Patterson, G. Shawn Reynolds, Wyndy L. Wiitala, and Wayne E. K. Lehman, “Team Awareness, Problem Drinking, and Drinking Climate: Workplace Social Health Promotion in a Policy Context.” American Journal of Health Promotion, 19, no. 2 (2004): 103-113.↩︎
De exemplu, Robert L. Flewelling, Joel W. Grube, M.J. Paschall, M.J., Anthony Biglan, Anne Kraft, Carol Black, et al. “Reducing Youth Access to Alcohol: Findings from a Community-Based Randomized Trial.” American Journal of Community Psychology, 51(1-2), 264-277 (2013). doi: 10.1007/s10464-012-9529-3. PMID: 22688848; PMCID: PMC3790581; Joel W. Grube & Kathryn Stewart. “Preventing Impaired Driving Using Alcohol Policy.” Traffic Injury Prevention, 5(3), 199-207 (2004). doi: 10.1080/15389580490465229. PMID: 15276920; Anne T. McCartt, Laurie A. Hellinga & Bevan B. Kirley. “The Effects of Minimum Legal Drinking Age 21 Laws on Alcohol-Related Driving in the United States.” Journal of Safety Research, 41(2), 173-181 (2010). doi: 10.1016/j.jsr.2010.01.002. Epub 2010 Mar 9. PMID: 20497803; M.J. Paschall, Joel W. Grube, Ted R. Miller, Christopher L. Ringwalt, Deborah A. Fisher & William DeJong, W. “Evaluation of a Mystery Shopper Intervention to Reduce Sales of Alcohol To Minors in Zacatecas and Guadalupe, Mexico.” Journal of Drug Education, 49(3-4), 115-124 (2020). doi: 10.1177/0047237920981776. Epub 2020 Dec 20. PMID: 33342304.↩︎
De exemplu, Albert Bandura, “Applying Theory for Human Betterment.” Perspectives on Psychological Science, 14, no. 1 (2019): 12-15. doi: 10.1177/1745691618815165. PMID: 30799756; Karen Glanz & Donald B. Bishop. “The Role of Behavioral Science Theory in Development and Implementation of Public Health Interventions.” Annual Review of Public Health, 31:399-418 (2010). doi: 10.1146/annurev.publhealth.012809.103604. PMID: 20070207.↩︎
LuAnne Rohrbach. “Design of Prevention Interventions.” In: Zili Sloboda & Hanno Petras. Defining Prevention Science, pp. 275-292 (2014). New York, New York: Springer.↩︎
John Renner. “Research, Teaching, and Learning with the Piaget Model”. (1976). Norman, OK: University of Oklahoma Press.↩︎
Benjamin S. Bloom, Max D. Engelhart, Edward J. Furst, Walker H. Hill, and David R. Krathwohl, D.R. “Taxonomy of educational objectives: The classification of educational goals. Handbook I: Cognitive domain.” (1956), New York: David McKay Company.↩︎
Jerome Bruner, “Going Beyond the Information Given” (1973). New York: Norton.↩︎
Jeanne E. Ormrod. “Human Learning” (5th ed.) (2007). Upper Saddle River: Pearson Prentice Hall.↩︎
United Nations Office on Drugs and Crime-World Health Organization. (2013/2018). International Standards on Drug Use Prevention. https://www.unodc.org/documents/prevention/UNODC-WHO_2018_prevention_standards_E.pdf.↩︎
De exemplu, Travis Hirschi. “Causes and Prevention of Juvenile Delinquency.” Sociological Inquiry, 47(3-4), 322-341 (1997); John MacDonald, J. “Criminal Justice Reform Guided by Evidence: Social Control Works – The Academy of Experimental Criminology 2022 Joan McCord Lecture.” Journal of Experimental Criminology (2023). https://doi.org/10.1007/s11292-023-09558-w.↩︎
Stephen F. Fortmann, C. Barr Taylor, June A. Flora & Darius E. Jatulis. “Changes in Adult Cigarette Smoking Prevalence After 5 Years of Community Health Education: The Stanford Five-City Project.” American Journal of Epidemiology, 137(1): 82-96 (1993).↩︎
Mary Ann Pentz, M.A., James H. Dwyer, David P. MacKinnon, Brian R. Flay, William B. Hansen, Eric Yu I Wang, & C. Anderson Johnson. “A Multicommunity Trial for Primary Prevention of Adolescent Drug Abuse Effects on Drug Use Prevalence.” Journal of the American Medical Association, 261(22):3259-3266 (1989).↩︎
Kevin P. Haggerty, Vaughnetta J. Barton, Richard F. Catalano, R.F., Margaret L. Spearmon, Edith C. Elion, Raymond C. Reese & Edwina S. Uehara. “Translating Grand Challenges from Concept to Community: The “Communities in Action” Experience.” Journal of the Society for Social Work and Research, 8:137-159 (2017).↩︎
Richard R. Spoth, Cleve Redmond, Chungyeol Shin, Mark Greenberg, Mark Feinberg & Lisa Schainker. “PROSPER Community-University Partnerships Delivery System Effects on Substance Use Through 6½ years Past Baseline from a Cluster Randomized Controlled Intervention Trial.” Preventive Medicine, 56, 190-196 (2013).↩︎
Community Anti-Drug Coalitions of America (CADCA), https://www.cadca.org/; Centers for Disease Control and Prevention (CDC), “Drug-Free Communities (FC) Support Program,” https://www.cdc.gov/drugoverdose/drug-free-communities/coalitions.html.↩︎
Denise Hallfors, Hyunsan Cho, David Livert & Charles Kadushin. “Fighting Back Against Substance Abuse: Are Community Coalitions Winning?” American Journal of Preventive Medicine, 23(4), 237-245 (2002). doi: 10.1016/s0749-3797(02)00511-1. PMID: 12406477.↩︎
Laura Tinner, Claire Kelly, Deborah Caldwell & Rona Campbell. “Community Mobilisation Approaches to Preventing Adolescent Multiple Risk Behaviour: A Realist Review.” Systematic Reviews, 13(1), 75 (2024). doi: 10.1186/s13643-024-02450-2. PMID: 38409098.↩︎
De exemplu, Lauren Hajjar, Brittany S. Cook, Ariel Domlyn, Kassy Alia Ray, David Laird, Abraham Wandersman. “Readiness and relationships are crucial for coalitions and collaboratives: concepts and evaluation tools.” New Directions for Evaluation, 22(65), 103-122, (2021); Jay C. Butler, Mitchell L. Cohen, Cindy R. Friedman, Robert M. Scripp, and Craig G. Watz. “Collaboration Between Public Health and Law Enforcement: New Paradigms and Partnerships for Bioterrorism Planning and Response.” Emerging Infectious Diseases, 8(10), 1152-1156 (2002). doi: 10.3201/eid0810.020400. PMID: 12396931; PMCID: PMC2730308; Zaid El-Khatib, Celina Herrera, Giovanna Campello, Elizabeth Mattfeld & Wadih Maalouf. “The Role of Law Enforcement Officers/Police in Drug Prevention within Educational Settings – Study Protocol for the Development of a Guiding Document Based on Experts’ Opinions.” International Journal of Environmental Research and Public Health, 18, 2613 (2021). https://doi.org/10.3390/ijerph18052613.↩︎
De exemplu, Shepherd, J.P. & Sumner, S.A. (2017). ‘Policing and Public Health-Strategies for Collaboration.’ Journal of the American Medical Association, 317(15), 1525-1526. doi: 10.1001/jama.2017.1854. PMID: 28358946; PMCID: PMC5814117; Marc Krupanski, Melissa Jardine, Brendan Cox, Tim France, Bill Stronach & Nick Crofts. “Envisioning the Future: Police and Public Health Joining Forces.” Journal of Community Safety and Well-Being, 5(4), 136–137 (2020). Toți acești autori au propus concepte similare privind intersecția dintre activitatea forțelor de ordine și sănătatea publică; Auke J. van Dijk, Victoria Herrington, Nick Crofts, Robert Breunig, Scott Burris, Helen Sullivan, et al. “Law Enforcement and Public Health: Recognition and Enhancement of Joined-Up Solutions.” Lancet, 393(10168), 287-294 (2019). doi: 10.1016/S0140-6736(18)32839-3. PMID: 30663598.↩︎
Margaret E Balfour , Scott L Zeller, “Community-Based Crisis Services, Specialized Crisis Facilities, And Partnerships with Law Enforcement.” Focus (American Psychiatric Publishing), 21, no. 1 (2023): 18-27. doi: 10.1176/appi.focus.20220074. PMID: 37205037; PMCID: PMC10172540.↩︎
United Nations Office on Drugs and Crime. (2023). Guidelines for the Role of Law Enforcement Officers in the Classroom. p. 5, https://www.unodc.org/res/prevention/prevention-guidelines_html/A_Guiding_Document_-_The_Role_of_Law_Enforcement_Officers_in_Drug_Use_Prevention_within_School_Settings_updated.pdf.↩︎
Ibidem.↩︎
Sursă și licență
Aceasta este o traducere a articolului: Zili Sloboda, Christopher Ringwalt, „The Role of Law Enforcement in the Reduction of Substance Use and Other Behavioural Health Risks: Substance Use as a Focus: United States as an Example.” International Journal of Police Science 4, nr. 1 (2025). DOI:10.56331/ijps.v3i2.9847. Originalul: ijps-journal.org.
Articolul este publicat sub licența Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional (CC BY-NC 4.0); drepturile de autor aparțin autorilor. Este reprodus aici în traducere românească, cu menționarea autorilor și fără modificări de conținut, în afara traducerii. Notele de final numerotate cu cifre romane în original sunt numerotate aici de la 1 la 38, greșelile tipografice evidente au fost corectate fără mențiune, iar cele trei figuri au fost redesenate pentru acest site. În caz de îndoială, versiunea de referință publicată de revistă este cea autoritară.
Cuvintele-cheie ale originalului: Prevention, Law Enforcement, Policing, Prevention Science, Policing Science.