Rezumat
Cooperarea intersectorială, lucrul pe baza dovezilor și implementarea durabilă sunt provocări centrale pentru promovarea sănătății la nivel local. Sistemul internațional de prevenire „Communities That Care” (CTC) răspunde tuturor celor trei. Printr-o strategie sistemică, pe mai multe niveluri, el urmărește să prevină consumul problematic de alcool și droguri, violența, delincvența, abandonul școlar și simptomele depresive în rândul adolescenților. Dezvoltat în Statele Unite, sistemul s-a dovedit acolo eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor, iar între timp a fost transferat într-o serie de țări europene.
Sistemul CTC se întemeiază pe teorie și pe dovezi empirice și urmează un model de proces în cinci faze. Esențială pentru acceptare și pentru o implementare bazată pe dovezi este formarea unei coaliții intersectoriale, ai cărei membri primesc consiliere și formare pe parcursul mai multor ani. Actorii locali devin capabili să aplice la nivel local un model de schimbare a sistemului și să îl implementeze pe termen lung. Scopul este ca măsurile bazate pe dovezi să fie selectate pornind de la date și de la nevoi și implementate ținând seama de condițiile locale, pentru a reduce , a consolida și a îmbunătăți astfel sănătatea tinerilor. Procesul este sprijinit de instrumente validate – ancheta CTC în rândul tinerilor și un registru de programe bazate pe dovezi.
Ca intervenție sistemică, sistemul CTC integrează structurile și organizațiile locale existente și le implică în întregul proces prin noi organisme de decizie și de dezvoltare. Astfel, potențialul unei localități poate fi valorificat cât mai deplin, resursele pot fi reunite, energiile pot fi eliberate și se creează transparență.
Introducere: trei provocări
Sănătatea mintală a copiilor și tinerilor și prevenirea sistematică a problemelor de sănătate mintală în prima etapă a vieții figurează printre obiectivele de sănătate ale majorității țărilor europene, iar promovarea sănătății la nivel local este tot mai des inclusă în strategiile naționale. Pe teren, însă, punerea în practică este adesea necoordonată: instrumentele de planificare existente rămân nefolosite, iar baza de dovezi a multor abordări locale are lacune importante. Strategiile pe mai multe niveluri și transformările sistemice au potențialul de a consolida abilitățile, de a ancora măsurile în mediile vieții de zi cu zi și de a reuni resursele. Intervențiile complexe de acest tip necesită o planificare atentă și o implementare coordonată, pentru a face față numeroaselor provocări structurale, profesionale și metodologice.
Provocarea 1: depășirea granițelor dintre sectoare
Sănătatea mintală a adolescenților – cu simptomele sale: evitarea școlii, experiența violenței, depresia și anxietatea, dependența – privește sănătatea, serviciile sociale și educația în aceeași măsură ca prevenirea criminalității. În ciuda numeroaselor suprapuneri de obiective și metode, cooperarea la nivel local este de obicei cel mult parțială, frânată de diferențele de înțelegere profesională, de cadrele juridice și de structuri care s-au dezvoltat separat.
Colaborarea în rețele intersectoriale și implicarea unei game largi de actori-cheie sunt considerate factori de succes pentru deschiderea unor câmpuri de acțiune și pentru accesul la date și resurse locale. O rețea intersectorială este un sistem dinamic, supus unui proces de durată care urmărește transformarea culturilor și practicilor organizaționale, dar și a felului în care este înțeleasă și promovată sănătatea. Esențială pentru o cooperare intersectorială reușită și de durată este consolidarea capacităților: o misiune comună, participare, strategii ghidate de modele și teorii și o comunicare transparentă (Walter și colab., 2019).
Provocarea 2: lucrul pe baza dovezilor
Lucrul pe baza dovezilor este considerat esențial dacă prevenirea și promovarea sănătății urmează să devină un pilon solid și permanent al sistemului de sănătate. Până acum, acest potențial a rămas în mare parte nevalorificat în majoritatea țărilor. În practică, cunoștințele despre beneficiul unei baze de dovezi și despre constatările naționale și internaționale deja existente sunt limitate; relevanța recomandărilor bazate pe dovezi este adesea încă contestată și este percepută ca intrând în conflict cu principii fundamentale ale promovării sănătății, precum participarea. Pentru a favoriza deciziile bazate pe dovezi – sau, mai bine spus, informate de dovezi –, constatările privind originile sănătății (mintale), teoriile schimbării și dovezile disponibile trebuie prezentate într-o formă pe care practica și politica o pot folosi. O bază de date cu dovezi de eficacitate evaluate sistematic este calea recunoscută de a-i sprijini pe actorii locali în alegerea programelor; pagina dedicată registrelor de programe bazate pe dovezi descrie registrele europene și naționale care există în acest scop.
În Germania și în alte țări europene există astăzi numeroase programe evaluate, cele mai multe axate pe comportamentul individual; în dovezile din spațiul de limbă germană, efectele programelor universale se situează, cum era de așteptat, între mici și moderate (Beelmann și colab., 2014). Pentru eficacitatea lor, calitatea implementării contează în mod deosebit. Modificările pragmatice făcute din mers, care sunt frecvente, ar trebui evitate; adaptarea reflectată, sensibilă la cultură, este mai eficace (Sundell și colab., 2016).
Provocarea 3: ancorarea pe termen lung
Dacă prevenirea și promovarea sănătății urmează să devină un pilon solid al sistemului de sănătate, ele trebuie ancorate sistemic și în localitate, iar măsurile luate trebuie supuse unei dezvoltări continue a calității. Aceasta presupune nu doar un consens între toți cei implicați, ci și formarea lor și un sprijin prin instrumente adecvate.
Sistemul „Communities That Care”, dezvoltat în Statele Unite și folosit astăzi pe mai multe continente – la momentul redactării, autorii enumerau Statele Unite, Canada, Germania, Suedia, Elveția, Țările de Jos, Regatul Unit, Ciprul, Croația, Australia, Columbia și Chile –, răspunde tuturor celor trei provocări. El pornește de la localitate ca mediu-umbrelă și atrage celelalte medii ale vieții de zi cu zi, precum și sistemele de servicii. (Pagina Europa de pe acest site arată unde este activ sistemul astăzi.)
Acest articol își propune (1) să ofere o imagine de ansamblu asupra sistemului de prevenire CTC și a elementelor sale centrale, (2) să prezinte dovezile existente și (3) să descrie, luând ca exemplu o țară europeană, cum este adaptat sistemul atunci când trece o graniță.
Sistemul de prevenire
Dezvoltarea în Statele Unite
Conceptul CTC, dezvoltat în Statele Unite de un grup de cercetare interdisciplinar, datează de la începutul anilor 1980 (Hawkins, 1999; Hawkins și Catalano, 2005). Scopul inițial era conceperea, pe o bază teoretică și empirică solidă, a unei abordări eficace de prevenire a consumului problematic de substanțe, a violenței și a delincvenței în rândul adolescenților (Harachi și colab., 1996). De la sfârșitul anilor 1980, dezvoltarea sistemului CTC s-a îmbinat cu ideile promovării sănătății, mai ales cu următoarele (Fagan și colab., 2019): (1) combinarea intervențiilor care vizează comportamentul individual cu intervenții care vizează condițiile de viață, (2) concentrarea asupra factorilor de risc și de protecție și (3) împuternicirea comunităților de a-și identifica în mod obiectiv nevoia locală de prevenire și de promovare a sănătății și de a o influența în mod eficace. În anii 1990, sistemul CTC a fost dezvoltat în continuare printr-un proces participativ cu 472 de comunități din Statele Unite și testat în peste 500 de locații (Fagan și colab., 2019). În această perioadă s-au acumulat dovezile că efectul asupra sănătății al promovării sănătății bazate pe comunitate depinde de răspunsul la nevoi locale specifice și de asumarea măsurilor preventive de către comunitate (Harachi Manger și colab., 1992).
În centrul dezvoltării ulterioare a sistemului CTC s-a aflat încercarea de a depăși două probleme larg răspândite (Hawkins și colab., 2008a): (1) folosirea unor măsuri fără dovezi științifice suficiente și (2) implementarea inadecvată a unor măsuri care se dovediseră eficace. Numeroase studii arătaseră, de asemenea, că rețelele comunitare participative pentru prevenire și promovarea sănătății nu duc, prin ele însele, la o promovare eficace a sănătății bazată pe comunitate (Hawkins și colab., 2008a).
De aceea, autorii sistemului CTC au integrat în el factorii considerați premise ale unei cooperări intersectoriale eficace la nivel local, adică ale coaliției comunitare (Hawkins și colab., 2008a): (1) obiective și rezultate clar definite și măsurabile, (2) crearea unor surse de date de înaltă calitate și a unui sistem de monitorizare, (3) folosirea programelor bazate pe dovezi, combinată cu monitorizarea și managementul calității, și (4) evaluarea programelor implementate în raport cu rezultate relevante.
Nucleul sistemului de prevenire CTC (Hawkins și colab., 2008a; Gloppen și colab., 2016) îl constituie reunirea și formarea factorilor de decizie locali și construirea sau extinderea unei rețele locale de cooperare pentru prevenire și promovarea sănătății. Această intervenție sistemică (descrisă mai jos) se sprijină pe cinci faze, fiecare cu propriile criterii de referință și repere, care ajută comunitatea să își monitorizeze și să își dirijeze progresul implementării (pentru detalii, a se vedea Quinby și colab., 2008).
Baza teoretică și empirică
Încă de la început, sistemul CTC s-a sprijinit pe concepte teoretice și pe constatări empirice, prezentate pe scurt aici.
Conceptul factorilor de risc și de protecție este fundamentul central. Dificultățile și resursele din copilărie și adolescență influențează substanțial dezvoltarea tinerilor, formarea comportamentelor legate de sănătate și sănătatea lor (mintală). Reziliența individuală este strâns legată de factori contextuali din familie, din grupul de covârstnici, din școală și din (Bengel și colab., 2009; Rönnau-Böse și Fröhlich-Gildhoff, 2015). Efectele factorilor se suprapun considerabil; ei acționează asupra unei game largi de probleme și comportamente psihosociale (O’Connell și colab., 2009; Hawkins și colab., 2004), iar profilurile de risc diferă la scară mică între orașe, districte și cartiere (Monahan și colab., 2014). Acest lucru face posibilă abordarea dificultăților specifice ale unui loc, consolidarea resurselor sale și prevenirea în mai multe domenii problematice deodată.
(engl. Social Development Model, SDM), teoria dezvoltării care stă la baza abordării CTC, se construiește pe factorii de protecție (Hawkins și Weis, 1985; Catalano și Hawkins, 1996). Consolidarea lor în mediile amintite – prin participare, prin dezvoltarea abilităților și printr-o cultură a recunoașterii – sprijină obiectivul de a promova comportamentele sănătoase la copii și tineri. Aceasta se realizează prin legături mai puternice cu persoanele și mediile care servesc drept modele de comportament. Articolul original prezintă modelul ca o succesiune ascendentă: se iau în considerare caracteristicile individuale; familiile, școlile, cartierele și grupurile de covârstnici oferă oportunități de participare, dezvoltă abilități și oferă recunoaștere; din acestea se nasc legături personale și structurale cu aceste medii; mediile transmit norme și valori sociale, precum și norme clare; iar rezultatul este dezvoltarea pozitivă a copiilor și tinerilor (după Hawkins, 1999).
Teoria schimbării în sistemul CTC reprezintă, într-un model logic, întregul sistem de prevenire, împreună cu rezultatele pe termen scurt, mediu și lung așteptate la nivel macro, mezo și micro. Intervențiile sistemice, precum cooperarea intersectorială, devin astfel o abordare de sine stătătoare a prevenirii și promovării sănătății la nivel macro și mezo, menită să producă schimbări mai ales la nivel mezo și micro. Modelul logic, extins pornind de la Hawkins și colab. (2008a), are șase pași:
- Intrări: consiliere, formare, instrumente și servicii.
- Procesare (de la 12 luni): o echipă funcțională și o coaliție capabilă să acționeze.
- Rezultate pe termen scurt (de la 24 de luni): adoptarea unei abordări bazate pe știință; cooperare și sprijin pentru prevenire; orientări normative comune; o strategie a dezvoltării sociale.
- Produse (de la 24 de luni): selectarea și introducerea unor programe de prevenire potrivite și eficace.
- Rezultate intermediare (de la 36 de luni): reducerea factorilor de risc și consolidarea factorilor de protecție.
- Rezultate pe termen lung (de la 60 de luni): mai puține comportamente problematice și o sănătate mai bună.
Primii pași țin de nivelul macro al localității, cei din mijloc de nivelul mezo al mediilor precum școlile, iar ultimii de nivelul micro al individului. Modelul pornește de la premisa că (1) măsurile educaționale – formarea și consilierea de proces – consolidează abilitățile celor implicați și cooperarea dintre ei și sprijină construirea de structuri și resurse (capacitatea coaliției); (2) coalițiile astfel construite produc o transformare a sistemului în localitate (mai multă practică bazată pe știință și cooperare între organizații, o schimbare a normelor legate de sănătate, instituirea unei strategii a dezvoltării sociale); (3) localitățile răspund nevoilor locale identificate empiric prin măsuri bazate pe dovezi și dirijează acest proces cu asigurarea calității; și (4) la copii și tineri, factorii de risc contextuali se reduc și factorii de protecție cresc, comportamentele problematice lasă loc unor comportamente mai sănătoase și, în cele din urmă, sănătatea (mintală) a adolescenților se îmbunătățește.
Eficacitatea
Studiul (CYDS) din Statele Unite a examinat eficacitatea sistemului CTC și raportul său cost-eficacitate și continuă să o facă într-un studiu pe termen lung. Acest studiu controlat randomizat cuprinde 24 de comunități din șapte state americane (Hawkins și colab., 2008a). Sunt disponibile astăzi numeroase publicații despre efectele pe termen scurt, mediu și lung la diferite niveluri, fiecare urmând modelul logic de mai sus.
La nivel macro, gradul de prevenire și promovare a sănătății bazate pe știință a crescut considerabil. Șansele de a atinge cel mai înalt nivel al scorului de adoptare – gradul în care a fost preluată o abordare a prevenirii bazată pe știință – au fost de peste cinci ori mai mari în comunitățile CTC decât în comunitățile de control (raportul șanselor [engl. odds ratio, OR] = 5,37; Brown și colab., 2011). Efectul era încă detectabil cinci ani mai târziu (OR = 4,0; interval de încredere 95% [IÎ] 2,51–5,49; Quinby și colab., 2008). El depinde de reușita consolidării capacității coaliției (Shapiro și colab., 2015) și este mediat de dobândirea unor noi abilități de prevenire și de colaborarea în rețea dintre organizații. Calitatea deja ridicată a implementării măsurilor bazate pe dovezi s-a menținut ani la rând și era încă evidentă la doi ani după încheierea studiului (Fagan și colab., 2012).
La nivel mezo, primele efecte au fost vizibile după ceva mai puțin de trei ani, iar în unele cazuri după 1,67 ani, de la orientarea măsurilor bazate pe dovezi către nevoile identificate (Hawkins și colab., 2008b). Într-un model multivariat, factorii de risc pe care fiecare comunitate CTC îi prioritizase au scăzut în medie ușor – de exemplu angajamentul scăzut față de școală, prietenii implicați în comportamente problematice, conflictele familiale, atitudinile rebele și normele comunității care tolerează consumul de alcool și droguri al adolescenților.
La nivel micro, copiii și tinerii din afara comunităților CTC au prezentat, comparativ cu cei din interiorul lor, incidențe mai mari ale primului consum de alcool (OR = 1,60; p < 0,05), ale primei țigări fumate (OR = 1,79; p < 0,05), ale primului comportament delincvent (OR = 1,41; p < 0,05) și ale primului consum de tutun fără fum (OR = 2,34; p < 0,01; Hawkins și colab., 2009). Adolescenții din afara comunităților CTC au prezentat, de asemenea, prevalențe mai mari ale consumului de alcool (OR = 1,25; IÎ 95% 1,04–1,52), ale consumului de tutun fără fum (OR = 1,79; IÎ 95% 1,23–2,62), ale consumului episodic excesiv de alcool (OR = 1,40; IÎ 95% 1,07–1,84) și ale comportamentului delincvent (OR = 1,34; IÎ 95% 1,20–1,49; Hawkins și colab., 2009). Efectele pe termen lung erau încă evidente când cohorta elevilor de clasa a V-a ajunsese la vârsta de 21 de ani (Fagan și colab., 2019).
Alături de PROSPER, o intervenție folosită doar în Statele Unite (Spoth și colab., 2013), sistemul CTC este astfel singura abordare pentru care studiile randomizate arată efecte la nivelul comunității. Potrivit unei analize de mediere, 96% din prevalența mai scăzută a comportamentelor problematice în rândul elevilor din comunitățile CTC se datorează adoptării mai ample a unei abordări a prevenirii bazate pe știință (Brown și colab., 2014).
Evaluările economice arată că sistemul CTC este și o investiție bună în termeni monetari. La costuri de implementare de 556 de dolari americani per adolescent, beneficiul net după cinci ani a fost de 3.920 de dolari per adolescent, adică un raport beneficiu-cost de 8,22 la 1 (Kuklinski și colab., 2015). Analizele pe termen lung, la doisprezece ani după măsurarea inițială, când participanții aveau 23 de ani, arată un raport beneficiu-cost de 12,88 la 1 pentru rezultatele principale (alcool, droguri, comportament antisocial); dacă se includ și rezultate secundare, precum finalizarea școlii, raportul crește la 30,62 la 1 (Kuklinski și colab., 2021).
Pagina despre dovezi de pe acest site pune aceste constatări alături de replicarea australiană, de evaluarea germană și de verdictul mai prudent formulat în 2025 de Youth Endowment Fund din Regatul Unit.
Instrumentele
Analiza nevoilor și evaluarea: ancheta CTC în rândul tinerilor
O componentă esențială a sistemului CTC este ancheta în rândul tinerilor. Chestionarul online acoperă domeniile violenței, delincvenței, consumului problematic de alcool și droguri, abandonului școlar, sarcinii în adolescență, simptomelor depresive și stării de bine. El înregistrează, de asemenea, factorii de risc și de protecție din patru domenii, ilustrați aici cu exemple din adaptarea germană (Groeger-Roth și colab., 2015):
- Familia (risc: management familial deficitar, aprobarea de către părinți a comportamentului antisocial; protecție: coeziunea familială, oportunitățile oferite de familie pentru implicare prosocială);
- Școala (risc: rămânerea în urmă la învățătură, lipsa angajamentului față de școală; protecție: oportunitățile oferite de școală și recunoașterea pentru implicarea prosocială);
- Copiii și tinerii (risc: înstrăinarea și spiritul de revoltă, prieteni care manifestă comportament antisocial sau consumă substanțe; protecție: convingeri morale și norme clare, interacțiunea cu covârstnici prosociali);
- Cartierul (risc: dezorganizarea socială și lipsa de atașament față de cartier, disponibilitatea percepută a alcoolului, tutunului, drogurilor și armelor; protecție: oportunitățile și recunoașterea pentru implicarea prosocială).
Când sistemul CTC trece o graniță, ancheta este tradusă, adaptată și validată din nou. Versiunea germană, de exemplu, a fost testată pe un eșantion reprezentativ și s-a dovedit transferabilă în practică, cu modificări metodologice (Groeger-Roth și colab., 2015). Contează și valorile de referință: acolo unde o regiune realizează periodic propria anchetă – Saxonia Inferioară chestionează un eșantion reprezentativ de elevi la fiecare doi ani din 2013 (Soellner și colab., 2018) –, o localitate își poate citi profilul în raport cu această valoare de referință și poate spune ceva precis despre nevoia sa locală. Pagina despre ancheta în rândul tinerilor descrie mai detaliat instrumentul și adaptările sale europene.
Măsuri bazate pe dovezi: un registru
Faza 4 a sistemului CTC cere comunității să pună în corespondență factorii prioritizați cu programe al căror efect a fost demonstrat. Aceasta necesită un registru de programe evaluate după standarde explicite de dovezi. Originalul american este registrul Blueprints for Healthy Youth Development; mai multe țări europene și-au construit între timp propriile registre, iar registrul european Xchange cuprinde intervenții evaluate în Europa. Acolo unde nu exista un registru, sistemul CTC a fost motivul pentru care s-a construit unul: registrul german a fost creat în 2011 tocmai pentru a sprijini procesul CTC și este cunoscut astăzi mult dincolo de acesta (Groeger-Roth, 2015; Brender și colab., 2024). Pagina dedicată registrelor de programe bazate pe dovezi prezintă opțiunile pe care le are o comunitate europeană.
Intervenția sistemică la nivel local
Sistemul de prevenire CTC constă din cinci faze, care corespund ciclului de acțiune în sănătatea publică (definirea problemei, formularea strategiei, implementarea, evaluarea) și ciclului planificare–execuție–verificare–acțiune (engl. plan-do-check-act). Pe întreaga perioadă, care poate depăși doi ani, cei implicați sunt pregătiți în cinci module de formare și însoțiți de consultanți de proces. Instrumente specifice, cu obiective, repere și criterii de referință definite, servesc asigurării și dezvoltării calității și sprijină procesul.
Pe baza materialelor, formării, anchetelor și consultanței oferite, actorii locali devin capabili să aplice la nivel local un model de schimbare a sistemului fundamentat teoretic și empiric și să îl implementeze pe termen lung. Scopul este ca măsurile bazate pe dovezi să fie selectate pornind de la date și de la nevoi și implementate ținând seama de condițiile locale, pentru a reduce factorii de risc, a consolida factorii de protecție și a îmbunătăți astfel sănătatea tinerilor. Ca intervenție sistemică, sistemul CTC integrează structurile și organizațiile locale existente și le implică – împreună cu locuitorii – în întregul proces prin noi organisme de decizie și de dezvoltare. Astfel, potențialul unei localități poate fi valorificat cât mai deplin, resursele pot fi reunite, energiile pot fi eliberate și se creează transparență.
Faza 1: pregătirea pentru CTC
Mai întâi se creează premisele structurale și de personal pentru instituirea sistemului CTC în localitate. Printre acestea se numără formarea unui grup restrâns de factori de decizie din instituțiile centrale, identificarea unei persoane-cheie care să susțină întregul proces în localitate și stabilirea celui care va coordona procesul CTC. Rețelele existente pot fi folosite și, acolo unde este necesar, extinse. Trebuie, de asemenea, clarificate și convenite condițiile-cadru necesare.
Faza 2: introducerea sistemului CTC și construirea sprijinului
Se realizează o anchetă în rândul copiilor și tinerilor, analizată extern, pentru a stabili situația de pornire și nevoile de prevenire (factori de risc ridicați, factori de protecție slabi; a se vedea faza 3). Se înființează un grup al liderilor-cheie, prezidat de o persoană influentă – de regulă primarul sau conducătorul administrației districtului. Un , care se înființează în același timp, ar trebui să cuprindă cele mai importante instituții locale și experți în sănătatea copiilor și adolescenților, precum și în prevenire și promovarea sănătății.
Faza 3: elaborarea profilului comunitar
În centru se află identificarea și prioritizarea factorilor de risc și de protecție centrali și a comportamentelor problematice. Pe lângă ancheta în rândul tinerilor, profilul se bazează pe datele raportărilor regionale privind sănătatea, pe date administrative, precum numărul de cazuri din sistemul de protecție a copilului și indicatorii de deprivare socială, și pe statisticile poliției privind criminalitatea. Sunt analizate și serviciile existente de prevenire și de promovare a sănătății, pentru a folosi structurile și expertiza existente, a acoperi lacunele și a evita dublările.
Faza 4: elaborarea planului de acțiune
Cei implicați definesc obiective verificabile pentru comportamentele problematice vizate, pentru consolidarea factorilor de protecție și pentru reducerea factorilor de risc. În acest scop, se selectează dintr-un registru, în funcție de nevoi, programe bazate pe dovezi și se elaborează un concept privind modul în care serviciile existente pot fi legate de cele nou selectate. Este esențial ca grupul liderilor-cheie să aprobe planul de acțiune, astfel încât planul să fie asumat de localitate și resursele necesare să fie puse la dispoziție.
Faza 5: implementarea planului de acțiune
Măsurile selectate sunt acum implementate și puse în practică. Structura organizatorică necesară este revizuită, alte instituții sunt atrase acolo unde este nevoie și se încheie acorduri de cooperare. Această fază nu are limită de timp. Pentru a măsura schimbările la nivel comportamental în factorii de risc și de protecție pe care localitatea i-a prioritizat, ancheta în rândul tinerilor se repetă la fiecare doi până la trei ani. Ea oferă și baza pentru ajustarea planului de acțiune.
Localitățile diferă mult în privința punctului de pornire și a condițiilor-cadru pentru un concept precum CTC. O condiție importantă este mărimea localității și complexitatea peisajului local al actorilor care decurge din aceasta. În Germania, sistemul CTC a fost implementat mai ales în districte rurale și în localități mai mici, dar există acum experiențe pozitive și în orașe mai mari: un oraș mare a raportat că sistemul CTC a îmbunătățit, printre altele, cooperarea dintre departamentele de planificare pentru tineret, școli, urbanism și sănătate din cadrul administrației locale.
Trecerea unei granițe: ce arată adaptarea germană
Sistemul CTC a fost adaptat contextului german între 2009 și 2012, într-un proiect-pilot finanțat de UE și condus de Consiliul pentru Prevenirea Criminalității din Saxonia Inferioară (Landespräventionsrat Niedersachsen). Transferul a cuprins (1) conceptul de intervenție sistemică la nivel local, (2) ancheta în rândul tinerilor și (3) un registru de programe bazate pe dovezi. După un studiu de fezabilitate (Schubert și colab., 2013), sistemul CTC este implementat ca program obișnuit în Saxonia Inferioară din 2013 (Groeger-Roth, 2018), iar un birou național de transfer înființat în 2018 sprijină implementarea în alte landuri. Conceptul se adresează localităților de mărimi și structuri diferite – districte, orașe și cartiere ale unor orașe –, iar o hotărâre a consiliului local este o condiție prealabilă pentru participare, pentru a asigura o acceptare largă și o bună pregătire la nivel local. Ca în originalul american, sistemul CTC german se sprijină pe modelul dezvoltării sociale, pe modelul logic și pe intervenția în cinci faze.
Adaptarea a fost mai ales structurală și culturală. Spre deosebire de Statele Unite, sistemul CTC din Germania se construiește de regulă pe structurile și rețelele existente și le poate extinde din punctul de vedere al personalului și al structurii. În timp ce în Statele Unite voluntarii domină coalițiile comunitare, în Germania se lucrează în primul rând cu structurile profesionale existente. Formarea însoțitoare a fost ajustată în consecință, iar instrumentele CTC au fost adaptate lingvistic și cultural. O mare parte din acestea este probabil valabilă și pentru alte state europene ale bunăstării, în care o localitate care aduce la aceeași masă școlile, serviciile pentru tineret, serviciile de sănătate și poliția reunește profesioniști care există deja, în loc să recruteze voluntari care nu există.
Concluzii și perspective
Intervențiile care vizează condițiile de viață și intervențiile combinate, care vizează atât comportamentul, cât și condițiile, sunt implementate și evaluate mai rar decât ar sugera importanța lor recunoscută, în parte din cauza complexității lor și a lipsei unor designuri de studiu adecvate. Același lucru este valabil și pentru prevenirea și promovarea sănătății la nivel local, cu dirijarea sistemică a coalițiilor intersectoriale. Tocmai în cazul intervențiilor complexe, care acționează pe termen lung, schimbările în sănătatea (mintală) a beneficiarilor finali sunt rareori măsurate, iar legătura dintre parametrii de produs și cei de rezultat, precum și dintre datele primare și cele secundare, lipsește adesea.
Aici intervine sistemul de prevenire CTC. Printr-o implementare atentă și un sprijin intens pentru localități, efectele pozitive apar la toate nivelurile și sunt durabile.
Sistemul CTC este o strategie de intervenție bazată pe dovezi, fundamentată consecvent pe teorie, care încorporează constatări empirice și este implementată cu asigurarea calității. Scopul său este să le permită localităților să dezvolte o strategie adaptată local pentru prevenirea problemelor psihosociale în rândul adolescenților. Astfel, sistemul CTC încearcă să împace cerințele dovezilor cu cele ale participării, pentru a obține cea mai largă acceptare posibilă a unei abordări bazate pe știință. Transferată în Germania în urmă cu aproximativ cincisprezece ani și adaptată structural și cu sensibilitate culturală, intervenția sistemică s-a răspândit de atunci în mai multe landuri, iar adaptări există și într-o serie de alte țări europene.
La momentul redactării articolului original, un studiu finanțat la nivel federal, CTC-EFF (2020–2023), examina, într-un studiu controlat nerandomizat pe clustere, dacă efectele studiului american original pot fi replicate în Germania, în 22 de perechi corespondente de localități CTC și localități de comparație, de mărimi și structuri sociale diferite, din patru landuri (Röding și colab., 2022, 2026). Primele analize transversale au arătat asocieri clare: localitățile cu o cooperare puternică în domeniul prevenirii implementează mult mai des prevenirea bazată pe știință (OR 26,05), la fel ca localitățile cu o putere comunitară ridicată (OR 19,29; Birgel și colab., 2023a); iar acolo unde capacitatea generală de prevenire a localității este mai mare, adolescenții consumă mai rar substanțe (OR 0,28; pentru alcool OR 0,30, pentru tutun OR 0,09; Birgel și colab., 2023b). Ambele lucrări se bazează pe date transversale și demonstrează asocieri, nu efecte cauzale.
Bibliografie
Beelmann, A., Pfost, M., & Schmitt, C. (2014). Prävention und Gesundheitsförderung bei Kindern und Jugendlichen. Eine Meta-Analyse der deutschsprachigen Wirksamkeitsforschung. Zeitschrift für Gesundheitspsychologie, 22(1), 1–14. https://doi.org/10.1026/0943-8149/a000104
Bengel, J., Meinders-Lücking, F., & Rottmann, N. (2009). Schutzfaktoren bei Kindern und Jugendlichen – Stand der Forschung zu psychosozialen Schutzfaktoren für Gesundheit (Vol. 35). Bundeszentrale für gesundheitliche Aufklärung.
Birgel, V., Walter, U., & Röding, D. (2023a). Relating community capacity to the adoption of an evidence-based prevention strategy: A community-level analysis. Journal of Public Health. https://doi.org/10.1007/s10389-023-02159-x
Birgel, V., Röding, D., Reder, M., Soellner, R., & Walter, U. (2023b). Contextual effects of community capacity as a predictor for adolescent alcohol, tobacco, and illicit drug use: A multi-level analysis. SSM – Population Health, 24, 101521. https://doi.org/10.1016/j.ssmph.2023.101521
Brender, R., Bremer, K., Kula, A., Groeger-Roth, F., & Walter, U. (2024). Evidenzregister Grüne Liste Prävention – Analyse der gelisteten wirksamkeitsgeprüften Programme. Das Gesundheitswesen, 86(7), 474–482. https://doi.org/10.1055/a-2308-7256
Brown, E. C., Hawkins, J. D., Arthur, M. W., & Briney, J. S. (2011). Prevention service system transformation using Communities That Care. Journal of Community Psychology, 39(2), 183–201. https://doi.org/10.1002/jcop.20426
Brown, E. C., Hawkins, J. D., Rhew, I. C., Shapiro, V. B., Abbott, R. D., Oesterle, S., Arthur, M. W., Briney, J. S., & Catalano, R. F. (2014). Prevention system mediation of Communities That Care effects on youth outcomes. Prevention Science, 15(5), 623–632. https://doi.org/10.1007/s11121-013-0413-7
Catalano, R. F., & Hawkins, J. D. (1996). The social development model: A theory of antisocial behavior. In J. D. Hawkins (Ed.), Delinquency and crime: Current theories (pp. 149–197). Cambridge University Press.
Decker, L., von Holt, I., Ünlü, S., Walter, U., & Röding, D. (2025). Early effects of Communities That Care on the adoption and implementation fidelity of evidence-based prevention programs in communities: Results from a quasi-experimental study. Prevention Science, 26, 621–633. https://doi.org/10.1007/s11121-025-01823-w
Fagan, A. A., Hanson, K., Briney, J. S., & Hawkins, J. D. (2012). Sustaining the utilization and high quality implementation of tested and effective prevention programs using the Communities That Care prevention system. American Journal of Community Psychology, 49, 365–377. https://doi.org/10.1007/s10464-011-9463-9
Fagan, A. A., Hawkins, J. D., Catalano, R. F., & Farrington, D. P. (2019). Communities That Care: Building community engagement and capacity to prevent youth behavior problems. Oxford University Press.
Gloppen, K. M., Brown, E. C., Wagenaar, B. H., Hawkins, J. D., Rhew, I. C., & Oesterle, S. (2016). Sustaining adoption of science-based prevention through Communities That Care. Journal of Community Psychology, 44(1), 78–89. https://doi.org/10.1002/jcop.21743
Groeger-Roth, F. (2015). Verfügbarkeit von evaluierten Präventionsprogrammen für Verhaltensprobleme von Kindern und Jugendlichen – Die „Grüne Liste Prävention“. In J. Klauber, C. Günster, B. Gerste, B. P. Robra, & N. Schmacke (Eds.), Versorgungs-Report 2015. Schwerpunkt „Kinder und Jugendliche“ (pp. 297–306). Schattauer.
Groeger-Roth, F. (2018). Prävention von psychischen Störungen auf der kommunalen Ebene: Zur Umsetzung von Communities That Care – CTC in Deutschland. In H. Christiansen, D. Ebert, & B. Röhrle (Eds.), Prävention und Gesundheitsförderung, Bd. VI, Entwicklungen und Perspektiven (pp. 177–194). dgvt-Verlag.
Groeger-Roth, F., Frisch, J. U., Benit, N., & Soellner, R. (2015). Risikofaktoren für problematischen Substanzkonsum von Jugendlichen – Zur Anwendbarkeit des Communities That Care Schülersurveys auf kommunaler Ebene. Sucht, 61(4), 237–249. https://doi.org/10.1024/0939-5911.a000379
Harachi, T. W., Ayers, C. D., Hawkins, J. D., Catalano, R. F., & Cushing, J. (1996). Empowering communities to prevent adolescent substance abuse: Process evaluation results from a risk- and protection-focused community mobilization effort. Journal of Primary Prevention, 16(3), 233–254. https://doi.org/10.1007/BF02407424
Harachi Manger, T., Hawkins, J. D., Haggerty, K. P., & Catalano, R. F. (1992). Mobilizing communities to reduce risks for drug abuse: Lessons on using research to guide prevention practice. Journal of Primary Prevention, 13, 3–22. https://doi.org/10.1007/BF01341778
Hawkins, J. D. (1999). Preventing crime and violence through Communities That Care. European Journal on Criminal Policy and Research, 7, 443–458. https://doi.org/10.1023/A:1008769321118
Hawkins, J. D., & Catalano, R. F. (2005). Investing in your community’s youth: An introduction to the Communities That Care system. Channing Bete.
Hawkins, J. D., Catalano, R. F., Arthur, M. W., Egan, E., Brown, E. C., Abbott, R. D., & Murray, D. M. (2008a). Testing Communities That Care: The rationale, design and behavioral baseline equivalence of the Community Youth Development Study. Prevention Science, 9, 178–190. https://doi.org/10.1007/s11121-008-0092-y
Hawkins, J. D., Brown, E. C., Oesterle, S., Arthur, M. W., Abbott, R. D., & Catalano, R. F. (2008b). Early effects of Communities That Care on targeted risks and initiation of delinquent behavior and substance use. Journal of Adolescent Health, 43(1), 15–22. https://doi.org/10.1016/j.jadohealth.2008.01.022
Hawkins, J. D., Oesterle, S., Brown, E. C., Arthur, M. W., Abbott, R. D., & Catalano, R. F. (2009). Results of a type 2 translational research trial to prevent adolescent drug use and delinquency: A test of Communities That Care. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, 163(9), 789–798. https://doi.org/10.1001/archpediatrics.2009.141
Hawkins, J. D., Van Horn, M. L., & Arthur, M. W. (2004). Community variation in risk and protective factors and substance use outcomes. Prevention Science, 5, 215–220. https://doi.org/10.1023/B:PREV.0000045355.53137.45
Hawkins, J. D., & Weis, J. G. (1985). The social development model: An integrated approach to delinquency prevention. Journal of Primary Prevention, 6(2), 73–97. https://doi.org/10.1007/BF01325432
Kuklinski, M. R., Fagan, A. A., Hawkins, J. D., Briney, J. S., & Catalano, R. F. (2015). Benefit-cost analysis of a randomized evaluation of Communities That Care: Monetizing intervention effects on the initiation of delinquency and substance use through grade 12. Journal of Experimental Criminology, 11, 165–192. https://doi.org/10.1007/s11292-014-9226-3
Kuklinski, M. R., Oesterle, S., Briney, J. S., & Hawkins, J. D. (2021). Long-term impacts and benefit–cost analysis of the Communities That Care prevention system at age 23, 12 years after baseline. Prevention Science, 22(4), 452–463. https://doi.org/10.1007/s11121-021-01218-7
Monahan, K. C., Oesterle, S., Rhew, I., & Hawkins, J. D. (2014). The relation between risk and protective factors for problem behaviors and depressive symptoms, antisocial behavior, and alcohol use in adolescence. Journal of Community Psychology, 42, 621–638. https://doi.org/10.1002/jcop.21642
O’Connell, M. E., Boat, T., & Warner, K. E. (Eds.). (2009). Preventing mental, emotional, and behavioral disorders among young people: Progress and possibilities. The National Academies Press.
Quinby, R. K., Hanson, K., Brooke-Weiss, B., Arthur, M. W., & Hawkins, J. D. (2008). Installing the Communities That Care prevention system: Implementation progress and fidelity in a randomized controlled trial. Journal of Community Psychology, 36(3), 313–332. https://doi.org/10.1002/jcop.20194
Röding, D., Soellner, R., Reder, M., Birgel, V., Kleiner, C., Stolz, M., Groeger-Roth, F., Krauth, C., & Walter, U. (2021). Study protocol: A non-randomized community trial to evaluate the effectiveness of the Communities That Care prevention system in Germany. BMC Public Health, 21, 1927. https://doi.org/10.1186/s12889-021-11935-x
Röding, D., Reder, M., Soellner, R., Birgel, V., Stolz, M., Groeger-Roth, F., & Walter, U. (2022). Evaluation des wissenschaftsbasierten kommunalen Präventionssystems Communities That Care: Studiendesign und Baseline-Äquivalenz intermediärer Outcomes. Prävention und Gesundheitsförderung, 18, 316–326. https://doi.org/10.1007/s11553-022-00972-y
Röding, D., von Holt, I., Decker, L., & Walter, U. (2026). Early effects of Communities That Care on system transformation: A non-randomized community trial in Germany. Prevention Science. https://doi.org/10.1007/s11121-026-01961-9
Rönnau-Böse, M., & Fröhlich-Gildhoff, K. (2015). Resilienz und Resilienzförderung über die Lebensspanne. Kohlhammer. https://doi.org/10.17433/978-3-17-026057-3
Schubert, H., Veil, K., Spieckermann, H., & Abels, S. (2013). Evaluation des Modellprogramms „Communities That Care“ in Niedersachsen. Theoretische Grundlagen und empirische Befunde zur sozialräumlichen Prävention in Netzwerken. Verlag Sozial · Raum · Management.
Shapiro, V. B., Oesterle, S., & Hawkins, J. D. (2015). Relating coalition capacity to adoption of science-based prevention in communities: Evidence from a randomized trial of Communities That Care. American Journal of Community Psychology, 55, 1–12. https://doi.org/10.1007/s10464-014-9684-9
Soellner, R., Reder, M., & Frisch, J. U. (2018). Communities That Care: Schülerbefragung in Niedersachsen 2017. Universitätsverlag Hildesheim.
Spoth, R., Redmond, C., Shin, C., Greenberg, M., Feinberg, M., & Schainker, L. (2013). PROSPER community–university partnership delivery system effects on substance misuse through 6½ years past baseline from a cluster randomized controlled intervention trial. Preventive Medicine, 56(3–4), 190–196. https://doi.org/10.1016/j.ypmed.2012.12.013
Sundell, K., Beelmann, A., Hasson, H., & von Thiele Schwarz, U. (2016). Novel programs, international adoptions, or contextual adaptations? Meta-analytical results from German and Swedish intervention research. Journal of Clinical Child and Adolescent Psychology, 45(6), 784–796. https://doi.org/10.1080/15374416.2015.1020540
Walter, U., Röding, D., Kruse, S., & Quilling, E. (2019). Modelle und Evidenzen der intersektoralen Kooperation in der lebensweltbezogenen Prävention und Gesundheitsförderung. Abschlussbericht. GKV-Spitzenverband.