Pe scurt
- „Communities That Care” (CTC) este unul dintre cele mai bine evaluate sisteme de prevenire la nivelul comunității din lume. Dovezile sale centrale provin dintr-un studiu randomizat la nivel de comunitate – –, care a urmărit 4.407 elevi din 24 de localități mici de la clasa a V-a până la vârsta adultă și a păstrat în studiu 92,5% dintre ei până la sfârșitul liceului (Hawkins și colab., 2009, 2014).
- Efectul este real și este specific. Sistemul CTC amână sau previne în mod durabil primul consum de substanțe și primii pași spre delincvență. El nu reduce în mod constant nivelul consumului actual al tinerilor la sfârșitul adolescenței, iar efectele sale asupra factorilor de protecție se limitează la unele domenii de viață (Hawkins și colab., 2014; Kim și colab., 2014).
- Mecanismul a fost testat, nu presupus. Efectele asupra comportamentului trec în întregime prin adoptarea de către comunitate a unei abordări a prevenirii bazate pe știință, iar această schimbare a durat mai mult decât finanțarea studiului (Brown și colab., 2013; Rhew și colab., 2013).
- Replicarea în afara Statelor Unite dă rezultate mixte. În Australia s-au constatat scăderi mai accentuate ale consumului de substanțe în rândul adolescenților și un randament economic pozitiv; studiul olandez de evaluare a rezultatelor nu a putut reproduce efectele asupra comportamentului; studiul german a raportat până acum rezultate la nivelul sistemului, care depind în mare măsură de cât de bine a implementat fiecare comunitate (Toumbourou și colab., 2019; Jonkman și colab., 2015; Röding și colab., 2026).
- Cea mai recentă analiză independentă este prudentă. În 2025, Youth Endowment Fund a cumulat 41 de mărimi ale efectului din 13 publicații și a obținut un risc relativ cumulat de 0,93 pentru rezultatele privind violența și delincvența, cu un interval de încredere care include valoarea 1, apoi a evaluat abordarea ca având impact redus și un grad de încredere foarte scăzut. Niciunul dintre studiile cumulate nu provenea din Regatul Unit. Credem că răspunsul potrivit la acest verdict este mai multe dovezi europene, nu mai puține.
De ce sistemele de prevenire sunt greu de evaluat și de ce sistemul CTC a fost totuși evaluat
Sistemul CTC nu este un program. Este o modalitate prin care o comunitate decide ce să facă: colectează date despre și care modelează viața tinerilor, prioritizează factorii cei mai ridicați la nivel local, alege programe testate care îi abordează, implementează bine aceste programe și măsoară din nou. Un singur curs pentru părinți poate fi evaluat comparând familiile care l-au urmat cu familiile care nu l-au urmat. Un sistem de luare a deciziilor poate fi evaluat doar comparând comunități, de-a lungul anilor, cu tot zgomotul pe care îl generează comunitățile.
În dezbaterile europene despre strategiile de prevenire la nivelul comunității se susține uneori că intervențiile de acest tip, multianuale, multisectoriale și adaptate fiecărei localități, nu pot fi evaluate deloc cu designuri controlate. Argumentul merită un răspuns direct. În primul rând, exact o astfel de intervenție a fost evaluată cu un design randomizat la nivel de comunitate, o cohortă longitudinală și analize de mediere replicate: exact asta este studiul Community Youth Development Study (Hawkins și colab., 2009, 2014). În al doilea rând, metodologia evaluării a construit timp de două decenii un set de instrumente pentru intervențiile complexe de sănătate publică, de la cadrul elaborat de Medical Research Council pentru intervenții complexe până la evaluarea realistă și la evaluările de proces care adoptă o perspectivă sistemică (McGill și colab., 2020). Complexitatea nu este o fatalitate metodologică. Este o cerință față de designul studiului și față de finanțare. Acolo unde afirmația că ceva nu poate fi evaluat se transformă în principiu, ea protejează intervenția de examinare, în loc să facă să avanseze cunoașterea despre ea.
Teoria care a fost pusă la încercare
Sistemul CTC se sprijină pe două modele care merg împreună. , formulat de Richard F. Catalano și J. David Hawkins (1996), integrează teoria controlului, teoria învățării sociale și teoria asocierii diferențiale într-o explicație a comportamentului din perspectiva dezvoltării. Afirmația sa centrală este simplă: tinerii dezvoltă legături cu persoanele și instituțiile care le oferă oportunități de implicare cu sens, abilitățile necesare pentru a folosi aceste oportunități și recunoaștere pentru că o fac. Legătura duce la adoptarea normelor grupului respectiv. Același mecanism produce legături prosociale într-un mediu care oferă sprijin și legături antisociale într-un mediu cu probleme.
Strategia dezvoltării sociale este forma practică a modelului: crearea de oportunități de implicare prosocială în fiecare domeniu al vieții unui tânăr, învățarea abilităților necesare pentru a le folosi, recunoașterea oferită la timp și în mod echitabil și menținerea întregului ansamblu prin așteptări clare, favorabile sănătății, și prin relații de încredere (Hawkins și colab., 2002; Fagan și colab., 2019). Ea este puntea dintre un model abstract și munca concretă a unei coaliții locale.
Sistemul construit pe această teorie se desfășoară în cinci faze: pornirea, organizarea unei coaliții, elaborarea unui profil comunitar pe baza anchetei CTC în rândul tinerilor, construirea unui plan de acțiune în jurul câtorva factori prioritizați și al unor programe testate, precum și implementarea și evaluarea acestui plan într-un ciclu de doi până la cinci ani. Sistemul este descris în detaliu în altă parte pe acest site; aici contează faptul că colectarea datelor, selectarea programelor și evaluarea sunt legate între ele într-o singură buclă. Această buclă a fost testată în studiu.
Community Youth Development Study: designul
Studiul a început în 2003 în 24 de localități mici din șapte state americane: Colorado, Illinois, Kansas, Maine, Oregon, Utah și Washington. În fiecare stat, orașele au fost grupate în perechi după mărime, sărăcie, compoziție etnică și criminalitate, iar câte un oraș din fiecare pereche a fost repartizat în grupul CTC prin aruncarea unei monede (Hawkins și colab., 2009, 2012). Cele douăsprezece comunități de intervenție au primit formare, asistență tehnică, un coordonator finanțat și fonduri pentru programe pe durata celor cinci ani ai perioadei de intervenție. O cohortă longitudinală de 4.407 elevi de clasa a V-a a fost chestionată în fiecare an din 2004 până în 2011, iar 92,5% dintre ei erau încă în studiu în clasa a XII-a (Hawkins și colab., 2014). Orașele erau mici, niciunul cu mai mult de aproximativ 50.000 de locuitori, și aveau un caracter rural sau suburban. Acest fapt va conta mai târziu.
Ce a constatat studiul, pe etape
Primii ani, până în clasa a VIII-a. Efectele asupra factorilor de risc vizați și asupra debutului comportamentului delincvent erau deja vizibile între clasele a V-a și a VII-a (Hawkins și colab., 2008). În clasa a VIII-a, incidența primului consum de alcool, de țigări și de tutun fără fum, precum și a primelor fapte delincvente, era semnificativ mai scăzută în comunitățile CTC decât în comunitățile de control. în ultimele 30 de zile a consumului unor substanțe și delincvența din ultimul an erau, de asemenea, mai scăzute (Hawkins și colab., 2009).
Clasa a X-a, la un an după încheierea perioadei de intervenție. Factorii de risc vizați au crescut mai lent în comunitățile CTC și au rămas semnificativ mai scăzuți. Fumatul actual, precum și delincvența și violența din ultimul an au fost reduse (Hawkins și colab., 2012).
Clasa a XII-a, la trei ani după. Aici imaginea s-a schimbat. Elevii din comunitățile CTC aveau o probabilitate semnificativ mai mare să nu fi consumat niciodată vreun drog (risc relativ 1,32; interval de încredere [IÎ] 95%: 1,06–1,63), să nu fi băut niciodată alcool (1,31; 1,09–1,58), să nu fi fumat niciodată (1,13; 1,01–1,27) și să nu fi comis niciodată o faptă delincventă (1,18; 1,03–1,36), precum și o probabilitate mai mică să fi fost vreodată violenți (0,86; 0,76–0,98). În privința prevalenței din ultimul an și din ultima lună a consumului sau a comportamentului actual nu mai existau însă diferențe relevante (Hawkins și colab., 2014). Sistemul CTC modifică durabil debutul. El nu egalizează neapărat nivelurile la sfârșitul adolescenței.
La vârsta adultă. La 21 de ani, tinerii adulți din orașele CTC aveau o probabilitate cu 49% mai mare de a se fi abținut de la așa-numitele droguri de intrare și cu 18% mai mare de a fi evitat cu totul comportamentul antisocial, precum și o incidență a violenței pe parcursul vieții cu 11% mai scăzută; abstinența de durată de la tutun era mai frecventă la tinerii bărbați (Oesterle și colab., 2018). La 23 de ani, la doisprezece ani după măsurarea inițială, aveau o probabilitate cu 20% mai mare de a deține o diplomă universitară, iar analiza cost-beneficiu a estimat randamentul la 12,88 dolari pentru fiecare dolar investit, pe baza unor ipoteze prudente și numai a rezultatelor principale (Kuklinski și colab., 2021). O analiză anterioară constatase deja beneficii mai mari decât costurile până la sfârșitul liceului (Kuklinski și colab., 2015). O analiză din 2023 a aceleiași cohorte a documentat în comunitățile CTC un port mai rar de arme de mână în adolescență (Rowhani-Rahbar și colab., 2023).
Dincolo de comportament: mecanism, schimbarea sistemului, sustenabilitate
- Mecanismul. Efectele la nivelul comunității asupra rezultatelor tinerilor au fost mediate în întregime de adoptarea unei abordări a prevenirii bazate pe știință, ceea ce reprezintă un test empiric al logicii modelului, nu o simplă reformulare a ei (Brown și colab., 2013).
- Transformarea sistemului. La patru ani și jumătate după începerea implementării, liderii-cheie din comunitățile CTC au raportat o adoptare semnificativ mai mare a unei abordări bazate pe știință decât omologii lor din comunitățile de control (Brown și colab., 2011). După șase ani, normele comunității împotriva consumului de substanțe al adolescenților erau în mod durabil mai puternice (Rhew și colab., 2013).
- Durabilitatea structurilor. La douăzeci de luni după încheierea finanțării studiului, unsprezece dintre cele douăsprezece coaliții CTC existau încă și îndeplineau mult mai multe dintre cerințele de proces ale sistemului decât organismele de comparație (Gloppen și colab., 2012). La un an și jumătate după încheierea finanțării, adoptarea prevenirii bazate pe știință rămânea semnificativ mai ridicată în comunitățile CTC (Rhew și colab., 2013).
- Factorii de protecție. Efectele asupra factorilor de protecție erau măsurabile în clasa a VIII-a în domeniile comunitate, școală și covârstnici și individ, dar nu și în domeniul familiei (Kim și colab., 2014). În clasa a X-a, la un an după perioada de intervenție, efectele nu mai erau vizibile în mod constant în toate domeniile, deși au rămas efecte diferențiate în funcție de gen și de riscul inițial (Kim și colab., 2015).
- Genul. La 19 ani, efectele pe parcursul vieții erau mai clare la tinerii bărbați decât la tinerele femei (Oesterle și colab., 2015).
O lectură onestă a studiului
Studiul Community Youth Development Study îndeplinește cele mai înalte standarde pe care le are știința prevenirii: un design randomizat la nivel de comunitate, o perioadă lungă de observație, o rată de retenție foarte ridicată, scale validate și analize de mediere replicate. Efectul său este totuși specific: puternic în ceea ce privește amânarea sau prevenirea primului consum de substanțe și a primelor fapte delincvente, mai puțin clar în privința prevalenței actuale la sfârșitul adolescenței și limitat la anumite domenii în ceea ce privește factorii de protecție.
Este, de asemenea, dependent de context. Studiul s-a desfășurat în orășele americane cu structuri rurale și suburbane. Nimic din el nu permite o concluzie directă despre orașele mari. Primele dovezi dintr-un mediu urban mare, cu o încărcătură ridicată de probleme, au apărut abia în 2024, dintr-o evaluare nerandomizată a sistemului CTC în comunitatea Greater Bronzeville din Chicago, care a constatat reduceri ale agresiunilor grave și ale tâlhăriilor față de cartiere similare din Chicago (Gorman-Smith și colab., 2024). Rezultatul este încurajator, dar este vorba de un singur studiu, cu un design mai slab decât cel al studiului randomizat.
O interpretare greșită merită numită. Deoarece majoritatea efectelor măsurate au provenit din programe testate oferite copiilor și tinerilor între zece și paisprezece ani, sistemul CTC este uneori redus la o logică a programelor școlare. Această lectură este prea îngustă. Sistemul CTC se înțelege pe sine ca un sistem de coordonare și de decizie al comunității (Hawkins și colab., 2002; Fagan și colab., 2019). Eisenberg și Raghavan (2024) o spun în termenii unui grădinar: programele individuale sunt sămânța, iar sistemul CTC este solul fără de care sămânța nu prinde. Ancheta în rândul tinerilor oferă serviciilor pentru tineret, școlilor, sănătății publice, poliției, organizațiilor de voluntariat și politicii locale o imagine comună a situației și un limbaj comun pentru a acționa asupra ei dincolo de granițele dintre sectoare.
Replicarea în afara Statelor Unite
Australia. Sistemul CTC este implementat în Victoria din 2001. O analiză longitudinală a comparat patru comunități care au parcurs procesul CTC cu alte 104 localități, pe baza a 41.328 de chestionare completate de adolescenți între 1999 și 2015, și a constatat în localitățile CTC scăderi anuale semnificativ mai accentuate ale consumului de alcool, tutun și canabis pe parcursul vieții și ale comportamentului antisocial din ultimul an (Toumbourou și colab., 2019). Analize ulterioare au documentat efecte asupra ratelor de criminalitate juvenilă la nivel local între 2010 și 2019 (Rowland și colab., 2022) și asupra leziunilor care au necesitat internarea în spital în rândul copiilor și adolescenților (Berecki-Gisolf și colab., 2020). Analiza cost-beneficiu a acestui studiu nerandomizat al coalițiilor a estimat randamentul la 2,60 dolari australieni pentru fiecare dolar investit, 93% din beneficii provenind din criminalitatea și violența evitate; intervenția a costat aproximativ trei dolari per tânăr pe an și a adus înapoi aproximativ opt (Abimanyi-Ochom și colab., 2024). Constatările australiene se situează la nivel de tendință, provin dintr-un design mai slab decât studiul american și indică aceeași direcție. Ele sunt analizate mai în detaliu într-un articol separat.
Țările de Jos. Sistemul CTC a fost introdus la sfârșitul anilor 1990 de Josine Junger-Tas și evaluat cvasiexperimental în cinci cartiere (Steketee și colab., 2013). Studiul de evaluare a rezultatelor care a acoperit anii 2008–2011 nu a putut reproduce efectele asupra comportamentelor problematice ale adolescenților măsurate în Statele Unite. Autorii săi pun acest lucru în principal pe seama limitelor designului (Jonkman și colab., 2015), în timp ce lista mult mai scurtă de programe testate disponibile atunci în țară este descrisă ca o constrângere suplimentară asupra implementării (Steketee și colab., 2013). La nivelul factorilor de risc și de protecție, în schimb, aceiași factori au prezis comportamentele problematice ale adolescenților în ambele țări (Oesterle și colab., 2012). Logica diagnostică a sistemului CTC poate fi transferată. Eficacitatea oricărei selecții concrete de programe trebuie demonstrată în fiecare țară.
Germania. CTC-EFF, un studiu comunitar nerandomizat condus de Școala Superioară de Medicină din Hanovra (Medizinische Hochschule Hannover), a comparat comunități CTC cu comunități de comparație corespondente (Röding și colab., 2021). Fereastra sa de observație s-a suprapus în întregime cu anii pandemiei și, spre deosebire de studiul american, nu a finanțat un coordonator în comunitățile participante. În aceste condiții, implementarea a progresat puțin și nu a putut fi demonstrat încă un efect mediu asupra sistemului local de prevenire (Röding și colab., 2026). O metaanaliză a douăsprezece perechi corespondente de comunități a constatat un efect global pozitiv asupra adoptării prevenirii bazate pe dovezi (g = 0,57), împreună cu o variație largă între localități, din care calitatea implementării explica singură 40,5% (von Holt și colab., 2025; deocamdată doar un rezumat de conferință). Rezultatele privind comportamentul nu au fost încă raportate. Ceea ce a arătat până acum studiul german este cât de mult depinde de implementare, subiectul unui articol separat.
Regatul Unit. Organizația Communities that Care UK a lucrat cu peste șaizeci de localități între 1998 și 2008; aproximativ treizeci dintre ele au parcurs procesul CTC, iar celelalte au comandat doar ancheta în rândul tinerilor. Activitatea a încetat în 2009. Evaluarea a trei localități demonstrative a constatat că două dintre ele nu au implementat modelul așa cum fusese conceput; a treia, care a făcut-o, a arătat rezultate promițătoare (Crow și colab., 2004). Programul s-a încheiat odată cu finanțarea sa. De atunci, în Regatul Unit nu a mai fost realizat niciun studiu de evaluare a rezultatelor sistemului CTC.
Analiza Youth Endowment Fund din 2025
În noiembrie 2025, Youth Endowment Fund, care oferă consiliere în domeniul prevenirii violenței în Anglia și Țara Galilor, a publicat în setul său de instrumente (Toolkit) o analiză a sistemului CTC (Youth Endowment Fund, 2025). Metaanaliza sa, cu 41 de mărimi ale efectului din 13 publicații, a obținut un risc relativ cumulat de 0,93 pentru rezultatele privind violența și delincvența, cu un interval de încredere 95% de la 0,84 la 1,02, care nu este semnificativ statistic, și cu o eterogenitate considerabilă între studii. Fondul a evaluat abordarea ca având impact redus, grad de încredere foarte scăzut și cost ridicat și le-a recomandat finanțatorilor publici să nu finanțeze și să nu extindă noi programe CTC până când cercetări suplimentare vor arăta că abordarea poate fi pusă în practică în mod eficace în contextul Regatului Unit.
Două lucruri merită știute despre acest verdict. În primul rând, niciunul dintre studiile cumulate în analiză nu provenea din Regatul Unit; îngrijorarea privește posibilitatea punerii în practică într-un context în care sistemul CTC nu a mai funcționat din 2009 și a fost evaluat ultima dată la mijlocul anilor 2000, nu modelul în sine. În al doilea rând, estimarea pentru violență luată separat, de aproximativ 10% mai puțină violență (risc relativ 0,87; IÎ 95% 0,75–1,01), indică aceeași direcție ca fiecare studiu de pe această pagină; ceea ce analiza nu a putut stabili, pe baza studiilor disponibile, este că efectul diferă în mod fiabil de zero. Este o obiecție legitimă. Pagina despre dovezi și un articol separat o tratează în detaliu.
Limite și întrebări deschise
Cu tot respectul pentru dovezile existente, limitele lor trebuie spuse deschis:
- Studiul randomizat este solid din punct de vedere metodologic, dar legat de contextul său – orășele americane și rezultate centrate pe consumul de substanțe și pe delincvență – și nu arată efecte constante asupra prevalenței actuale la sfârșitul adolescenței sau asupra factorilor de protecție din familie (Hawkins și colab., 2014; Kim și colab., 2014).
- Replicarea internațională dă rezultate mixte: constatările pozitive privind tendințele din Australia stau alături de un rezultat nul în studiul olandez de evaluare a rezultatelor, ceea ce subliniază cât de mult depinde de programe potrivite, disponibile la nivel local (Toumbourou și colab., 2019; Jonkman și colab., 2015).
- Durabilitatea efectelor sistemului CTC depinde de continuarea formării și a finanțării (Rhew și colab., 2013; Gloppen și colab., 2012).
- Cea mai recentă analiză independentă evaluează efectul asupra violenței ca incert, iar motivul este lipsa studiilor în contextul care o interesează.
Este nevoie de cercetare mai ales privind eficacitatea sistemului CTC în orașele mari și în cartierele diverse din punct de vedere social și lingvistic, unde studiul din Chicago este un prim punct de date, nu un răspuns; privind rezultatele asupra comportamentului în implementările europene, pe care Germania le generează, iar Suedia, Estonia și Irlanda le pregătesc, în timp ce Croația construiește infrastructura de anchetă necesară; și privind evaluarea economică a sistemelor de prevenire, spre deosebire de programele individuale. Intervențiile comunitare complexe pot fi evaluate atunci când investiția în designuri etapizate – de la analiza contextului, prin cercetarea implementării și analiza de mediere, până la măsurarea rezultatelor – este făcută cu adevărat (McGill și colab., 2020). Studiul Community Youth Development Study arată ce aduce această investiție.
Concluzie
Sistemul „Communities That Care” a făcut ceva ce majoritatea strategiilor de prevenire la nivelul comunității nu au făcut: și-a testat propriile ipoteze într-un studiu randomizat și i-a urmărit pe participanți până la vârsta adultă. Rezultatul este o schimbare durabilă a momentului în care tinerii încep să consume substanțe și să încalce regulile, o schimbare măsurabilă a modului în care comunitățile lor iau decizii și un randament economic care a rezistat unor ipoteze prudente. Rezultatul este însă și mai restrâns decât sugerează uneori reputația sa și nu a fost încă reprodus într-un studiu european de evaluare a rezultatelor. O comunitate care ia în considerare sistemul CTC ar trebui să ia în serios ambele jumătăți ale acestei constatări. La fel ar trebui să facă și cercetătorii a căror sarcină este să reducă acest decalaj.
Bibliografie
Abimanyi-Ochom, J., Wanni Arachchige Dona, S., Bohingamu Mudiyanselage, S., Mehta, K., Kuklinski, M., Rowland, B., Toumbourou, J. W., & Carter, R. (2024). Australian Communities That Care (CTC) intervention: Benefit-cost analysis of a community-based youth alcohol prevention initiative. PLOS ONE, 19(11), e0314153. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0314153
Berecki-Gisolf, J., Rowland, B., Reavley, N., Minuzzo, B., & Toumbourou, J. W. (2020). Evaluation of community coalition training effects on youth hospital-admitted injury incidence in Victoria, Australia: 2001–2017. Injury Prevention, 26(5), 463–470. https://doi.org/10.1136/injuryprev-2019-043386
Brown, E. C., Hawkins, J. D., Arthur, M. W., Abbott, R. D., Fagan, A. A., & Catalano, R. F. (2011). Prevention service system transformation using Communities That Care. Journal of Community Psychology, 39(2), 183–201. https://doi.org/10.1002/jcop.20426
Brown, E. C., Hawkins, J. D., Rhew, I. C., Shapiro, V. B., Abbott, R. D., Oesterle, S., Arthur, M. W., Briney, J. S., & Catalano, R. F. (2013). Prevention system mediation of Communities That Care effects on youth outcomes. Prevention Science, 15(5), 623–632. https://doi.org/10.1007/s11121-013-0413-7
Catalano, R. F., & Hawkins, J. D. (1996). The social development model: A theory of antisocial behavior. In J. D. Hawkins (Ed.), Delinquency and crime: Current theories (pp. 149–197). Cambridge University Press.
Crow, I., France, A., Hacking, S., & Hart, M. (2004). Does Communities that Care work? An evaluation of a community-based risk prevention programme in three neighbourhoods. Joseph Rowntree Foundation. core.ac.uk/download/288389332.pdf
Eisenberg, D., & Raghavan, R. (2024). Communities That Care. In D. Eisenberg & R. Raghavan, The economics of behavioral health (pp. 102–113). Oxford University Press. https://doi.org/10.1093/oso/9780190942014.003.0008
Fagan, A. A., Hawkins, J. D., Farrington, D. P., & Catalano, R. F. (2019). Communities That Care: Building community engagement and capacity to prevent youth behavior problems. Oxford University Press. https://doi.org/10.1093/oso/9780190299217.001.0001
Gloppen, K. M., Arthur, M. W., Hawkins, J. D., & Shapiro, V. B. (2012). Sustainability of the Communities That Care prevention system by coalitions participating in the Community Youth Development Study. Journal of Adolescent Health, 51(3), 259–264. https://doi.org/10.1016/j.jadohealth.2011.12.018
Gorman-Smith, D., Garthe, R. C., Schoeny, M. E., Cosey-Gay, F. N., Harris, C., Brown, C. H., & Villamar, J. A. (2024). The impact of the Communities That Care approach in reducing violence and crime within an urban, high-burden community. Prevention Science, 25(6), 863–877. https://doi.org/10.1007/s11121-024-01707-5
Hawkins, J. D., Brown, E. C., Oesterle, S., Arthur, M. W., Abbott, R. D., & Catalano, R. F. (2008). Early effects of Communities That Care on targeted risks and initiation of delinquent behavior and substance use. Journal of Adolescent Health, 43(1), 15–22. https://doi.org/10.1016/j.jadohealth.2008.01.022
Hawkins, J. D., Catalano, R. F., & Arthur, M. W. (2002). Promoting science-based prevention in communities. Addictive Behaviors, 27(6), 951–976. https://doi.org/10.1016/S0306-4603(02)00298-8
Hawkins, J. D., Oesterle, S., Brown, E. C., Arthur, M. W., Abbott, R. D., Fagan, A. A., & Catalano, R. F. (2009). Results of a type 2 translational research trial to prevent adolescent drug use and delinquency: A test of Communities That Care. Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine, 163(9), 789–798. https://doi.org/10.1001/archpediatrics.2009.141
Hawkins, J. D., Oesterle, S., Brown, E. C., Monahan, K. C., Abbott, R. D., Arthur, M. W., & Catalano, R. F. (2012). Sustained decreases in risk exposure and youth problem behaviors after installation of the Communities That Care prevention system in a randomized trial. Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine, 166(2), 141–148. https://doi.org/10.1001/archpediatrics.2011.183
Hawkins, J. D., Oesterle, S., Brown, E. C., Abbott, R. D., & Catalano, R. F. (2014). Youth problem behaviors 8 years after implementing the Communities That Care prevention system: A community-randomized trial. JAMA Pediatrics, 168(2), 122–129. https://doi.org/10.1001/jamapediatrics.2013.4009
Jonkman, H., Aussems, C., Steketee, M., Boutellier, H., & Cuijpers, P. (2015). Prevention of problem behaviours among adolescents: The impact of the Communities That Care strategy in the Netherlands (2008–2011). International Journal of Developmental Science, 9(1), 37–52. https://doi.org/10.3233/dev-13121
Kim, B.-K. E., Gloppen, K. M., Rhew, I. C., Oesterle, S., & Hawkins, J. D. (2014). Effects of the Communities That Care prevention system on youth reports of protective factors. Prevention Science, 16(5), 652–662. https://doi.org/10.1007/s11121-014-0524-9
Kim, B.-K. E., Oesterle, S., & Hawkins, J. D. (2015). Assessing sustained effects of Communities That Care on youth protective factors. Journal of the Society for Social Work and Research, 6(4), 565–589. https://doi.org/10.1086/684163
Kuklinski, M. R., Fagan, A. A., Hawkins, J. D., Briney, J. S., & Catalano, R. F. (2015). Benefit-cost analysis of a randomized evaluation of Communities That Care: Monetizing intervention effects on the initiation of delinquency and substance use through grade 12. Journal of Experimental Criminology, 11(2), 165–192. https://doi.org/10.1007/s11292-014-9226-3
Kuklinski, M. R., Oesterle, S., Briney, J. S., & Hawkins, J. D. (2021). Long-term impacts and benefit-cost analysis of the Communities That Care prevention system at age 23, 12 years after baseline. Prevention Science, 22(4), 452–463. https://doi.org/10.1007/s11121-021-01218-7
McGill, E., Marks, D., Er, V., Penney, T., Petticrew, M., & Egan, M. (2020). Qualitative process evaluation from a complex systems perspective: A systematic review and framework for public health evaluators. PLOS Medicine, 17(11), e1003368. https://doi.org/10.1371/journal.pmed.1003368
Oesterle, S., Hawkins, J. D., Steketee, M., Jonkman, H., Brown, E. C., Moll, M., & Haggerty, K. P. (2012). A cross-national comparison of risk and protective factors for adolescent drug use and delinquency in the United States and the Netherlands. Journal of Drug Issues, 42(4), 337–357. https://doi.org/10.1177/0022042612461769
Oesterle, S., Hawkins, J. D., Kuklinski, M. R., Fagan, A. A., Fleming, C., Rhew, I. C., Brown, E. C., Abbott, R. D., & Catalano, R. F. (2015). Effects of Communities That Care on males’ and females’ drug use and delinquency 9 years after baseline in a community-randomized trial. American Journal of Community Psychology, 56(3–4), 217–228. https://doi.org/10.1007/s10464-015-9749-4
Oesterle, S., Kuklinski, M. R., Hawkins, J. D., Skinner, M. L., Guttmannova, K., & Rhew, I. C. (2018). Long-term effects of the Communities That Care trial on substance use, antisocial behavior, and violence through age 21 years. American Journal of Public Health, 108(5), 659–665. https://doi.org/10.2105/AJPH.2018.304320
Rhew, I. C., Brown, E. C., Hawkins, J. D., Briney, J. S., Catalano, R. F., Arthur, M. W., & Oesterle, S. (2013). Sustained effects of the Communities That Care system on prevention service system transformation. American Journal of Public Health, 103(3), 529–535. https://doi.org/10.2105/AJPH.2011.300567
Röding, D., Soellner, R., Reder, M., Birgel, V., Kleiner, C., Stolz, M., Groeger-Roth, F., & Walter, U. (2021). Study protocol: A non-randomised community trial to evaluate the effectiveness of the Communities That Care prevention system in Germany. BMC Public Health, 21, 1927. https://doi.org/10.1186/s12889-021-11935-x
Röding, D., von Holt, I., Decker, L., & Walter, U. (2026). Early effects of Communities That Care on system transformation: A non-randomized community trial in Germany. Prevention Science. https://doi.org/10.1007/s11121-026-01961-9
Rowhani-Rahbar, A., Oesterle, S., Gause, E. L., Hill, K. G., Bailey, J. A., Briney, J. S., Bowen, D. A., Trinidad, S., Kuklinski, M. R., & Hawkins, J. D. (2023). Effect of the Communities That Care prevention system on adolescent handgun carrying. JAMA Network Open, 6(4), e236699. https://doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2023.6699
Rowland, B., Kelly, A. B., Mohebbi, M., Kremer, P., Abrahams, C., Abimanyi-Ochom, J., Carter, R., Williams, J., Smith, R., Osborn, A., Hall, J., Hosseini, T., Renner, H., & Toumbourou, J. W. (2022). Evaluation of Communities That Care: Effects on municipal youth crime rates in Victoria, Australia: 2010–2019. Prevention Science, 23(1), 24–35. https://doi.org/10.1007/s11121-021-01297-6
Steketee, M., Oesterle, S., Jonkman, H., Hawkins, J. D., Haggerty, K. P., & Aussems, C. (2013). Transforming prevention systems in the United States and the Netherlands using Communities That Care. European Journal on Criminal Policy and Research, 19(2), 99–116. https://doi.org/10.1007/s10610-012-9194-y
Toumbourou, J. W., Rowland, B., Williams, J., Smith, R., & Patton, G. C. (2019). Community intervention to prevent adolescent health behavior problems: Evaluation of Communities That Care in Australia. Health Psychology, 38(6), 536–544. https://doi.org/10.1037/hea0000735
von Holt, I., Decker, L., Ünlü, S., Walter, U., & Röding, D. (2025). Factors influencing the effectiveness of Communities That Care in Germany: A meta-analysis. European Journal of Public Health, 35(Suppl. 4), ckaf161.173. https://doi.org/10.1093/eurpub/ckaf161.173
Youth Endowment Fund. (2025). Communities That Care. YEF Toolkit. https://youthendowmentfund.org.uk/toolkit/communities-that-care/